Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, O LORD, what is come upon us: consider, and behold our reproach.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance is turned to strangers, our houses to aliens.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
We are orphans and fatherless, our mothers are as widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
We drank our water for money; our wood is sold to us.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Our necks are under persecution: we labour, and have no rest.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
We have given the hand to the Egyptians, and to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers have sinned, and are not; and we have borne their iniquities.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants have ruled over us: there is none that doth deliver us out of their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
We got our bread with the peril of our lives because of the sword of the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin was black like an oven because of the terrible famine.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
They ravished the women in Zion, and the maids in the cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes are hanged by their hand: the faces of elders were not honoured.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
They took the young men to grind, and the children fell under the wood.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The elders have ceased from the gate, the young men from their music.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
The joy of our heart hath ceased; our dance is turned into mourning.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
The crown is fallen from our head: woe to us, that we have sinned!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
For this our heart is faint; for these things our eyes are dim.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Because of the mountain of Zion, which is desolate, the foxes walk upon it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Thou, O LORD, remainest for ever; thy throne from generation to generation.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Why dost thou forget us for ever, and forsake us so long time?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Turn thou us to thee, O LORD, and we shall be turned; renew our days as of old.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
But thou hast utterly rejected us; thou art very angry with us.
