Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, O Jehovah, what is come upon us! Look down and behold our reproach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance is fallen to strangers, Our houses to aliens.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
We are orphans; we are without a father; Our mothers are as widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Our water we drink for money; Our wood is sold to us.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
With the yoke upon our necks, we are driven; We are wearied, and have no rest.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
We have given the hand to the Egyptians, And to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers sinned; they are no more, And we bear their iniquities.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants rule over us; There is none that delivereth out of their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
With the peril of our lives we get our bread, Because of the sword of the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin is parched like an oven Because of the burnings of hunger.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Matrons in Zion have they ravished, And maidens in the cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes were hanged up by their hand; The faces of the elders were not honored.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Young men carried millstones, And boys fell under burdens of wood.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The elders sit no more at the gate; The young men have ceased from their music.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
The joy of our heart is at an end; Our dancing is turned into mourning.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
The crown is fallen from our head; Woe unto us, that we have sinned!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
For this is our heart faint, For these things our eyes are dim;
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
On account of mount Zion, which is desolate; Foxes roam over it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
But thou, O Jehovah, sittest as king forever; Thy throne endureth from generation to generation.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Wherefore dost thou wholly forget us, And abandon us, for so long a time?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Turn us again to thee, O Jehovah, that we may be restored! Renew our days as of old!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
For shouldst thou utterly reject us? Shouldst thou be so exceedingly wroth against us?
