Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, O Lord, what hath occurred to us, look down, and behold our disgrace.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance is turned over to strangers, our houses to aliens.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Orphans are we become, and [we are] without a father, our mothers are like widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Our water have we drunk for money: our wood cometh to us for a purchase price.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Up to our necks are we pursued: we are fatigued, and no rest is allowed us.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
To Egypt do we stretch out our hand, to Asshur, to be satisfied with bread.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers have sinned, and are no more; but we have indeed to bear their iniquities.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants rule over us: no one delivereth us out of their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
At the peril of our life must we bring home our bread, because of the sword of the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin gloweth like an oven, because of the heat of famine.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Women have they ravished in Zion, virgins, in the cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes were hanged up by their hand: the faces of elders were not honored.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Young men they bore to the mill, and boys stumbled under the wood.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The elders have ceased from the gate, young men, from their singing.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Ceased hath the joy of our heart: our dance is changed into mourning.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Fallen is the crown of our head: woe to us, for we have sinned.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Because of this is our heart made sick; for these things are our eyes dimmed;
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Because of the mount of Zion which is wasted, foxes walk about on it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
O thou, Lord, wilt truly abide for ever, thy throne existeth throughout all generations.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Wherefore wilt thou forget us for ever! wilt thou forsake us for so long a time?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Cause us to return, O Lord, unto thee, and we will return: renew our days as of old.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
For wouldst thou entirely reject us, be wroth with us to the uttermost?
