Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, O LORD, what is come upon us; behold, and see our reproach.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance is turned unto strangers, our houses unto aliens.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
We are become orphans and fatherless, our mothers are as widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
We have drunk our water for money; our wood cometh to us for price.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
To our very necks we are pursued; we labour, and have no rest.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
We have given the hand to Egypt, and to Assyria, to have bread enough;
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers have sinned, and are not; and we have borne their iniquities.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants rule over us; there is none to deliver us out of their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
We get our bread with the peril of our lives because of the sword of the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin is hot like an oven because of the burning heat of famine.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
They have ravished the women in Zion, the maidens in the cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes are hanged up by their hand; the faces of elders are not honoured.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
The young men have borne the mill, and the children have stumbled under the wood.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The elders have ceased from the gate, the young men from their music.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
The joy of our heart is ceased; our dance is turned into mourning.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
The crown is fallen from our head; woe unto us! for we have sinned.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
For this our heart is faint, for these things our eyes are dim;
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
For the mountain of Zion, which is desolate, the foxes walk upon it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Thou, O LORD, art enthroned for ever, Thy throne is from generation to generation.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Wherefore dost Thou forget us for ever, and forsake us so long time?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Turn Thou us unto Thee, O LORD, and we shall be turned; renew our days as of old.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Thou canst not have utterly rejected us, and be exceeding wroth against us!
