Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenk, HEERE, wat ons geschied is, aanschouw het, en zie onzen smaad aan.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Ons erfdeel is tot de vreemdelingen gewend, onze huizen tot de uitlanders.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Wij zijn wezen zonder vader, onze moeders zijn als de weduwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Ons water moeten wij voor geld drinken; ons hout komt ons op prijs te staan.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Wij lijden vervolging op onze halzen; zijn wij woede, men laat ons geen rust.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Wij hebben den Egyptenaar de hand gegeven, en den Assyrier, om met brood verzadigd te worden.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Onze vaders hebben gezondigd, en zijn niet meer, en wij dragen hun ongerechtigheden.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Knechten heersen over ons; er is niemand, die ons uit hun hand rukke.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Wij moeten ons brood met gevaar onzes levens halen, vanwege het zwaard der woestijn.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Onze huid is zwart geworden gelijk een oven, vanwege den geweldigen storm des hongers.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Zij hebben de vrouwen te Sion verkracht, en de jonge dochters in de steden van Juda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
De vorsten zijn door hunlieder hand opgehangen; de aangezichten der ouden zijn niet geeerd geweest.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Zij hebben de jongelingen weggenomen, om te malen, en de jongens struikelen onder het hout.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
De ouden houden op van de poort, de jongelingen van hun snarenspel.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
De vreugde onzes harten houdt op, onze rei is in treurigheid veranderd.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
De kroon onzes hoofds is afgevallen; o wee nu onzer, dat wij zo gezondigd hebben!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Daarom is ons hart mat, om deze dingen zijn onze ogen duister geworden.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Om des bergs Sions wil, die verwoest is, waar de vossen op lopen.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Gij, o HEERE, zit in eeuwigheid, Uw troon is van geslacht tot geslacht.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Waarom zoudt Gij ons steeds vergeten? Waarom zoudt Gij ons zo langen tijd verlaten?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
HEERE, bekeer ons tot U, zo zullen wij bekeerd zijn; vernieuw onze dagen als van ouds.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Want zoudt Gij ons ganselijk verwerpen? Zoudt Gij zozeer tegen ons verbolgen zijn?
