Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Herre! kom i Hu, hvad der er sket os; sku ned og se vor Forhaanelse!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Vor Arv er gaaet over til fremmede, vore Huse til Udlændinge.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Vi ere blevne faderløse, uden Fader, vore Mødre ere som Enker.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Vandet, vi drikke, købe vi for Penge; vort Brænde kommer til os for Betaling.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Man er os paa Halsen, vi forfølges; vi blive trætte og faa ikke Hvile.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Vi have rakt Haanden imod Ægypten, imod Assyrien for at mættes af Brød.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Vore Fædre have syndet, de ere ikke mere, og vi bære deres Misgerninger.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Trælle herske over os; der er ingen, som frier af deres Haand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Vi hente vort Brød med Fare for vort Liv, formedelst Sværdet i Ørken.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Vor Hud er forbrændt som en Ovn, af Hungerens Glød.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
De krænke Kvinderne i Zion, Jomfruerne i Judas Stæder.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Fyrster ere hængte af deres Haand, Oldingers Person bliver ikke æret.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Unge Karle maatte tage fat paa Kværnen, og Drenge segnede under Byrden af Ved.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
De Ældste have hørt op med at sidde i Porten, de unge Karle med deres Strengeleg.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Vort Hjertes Glæde er hørt op, vor Dans er vendt om til Sorrig.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Vort Hoveds Krone er affalden; o ve os! thi vi have syndet.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Derfor er vort Hjerte sygt, derfor ere vore Øjne formørkede:
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
For Zions Bjergs Skyld, som er øde, Ræve løbe derpaa.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du, Herre! du bliver evindelig, din Trone fra Slægt til Slægt.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Hvorfor vil du glemme os evindelig? forlade os saa lang en Tid?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Herre! før os tilbage til dig, saa ville vi vende tilbage, forny vore Dage som i fordums Tid!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Thi mon du aldeles har forkastet os? mon du er saa saare vred paa os?
