Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Rozpomeň se, Hospodine, co se nám děje; popatř a viz pohanění naše.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Dědictví naše obráceno jest k cizím, domové naši k cizozemcům.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Sirotci jsme a bez otce, matky naše jsou jako vdovy.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Vody své za peníze pijeme, dříví naše za záplatu přichází.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Na hrdle svém protivenství snášíme, pracujeme, nedopouští se nám odpočinouti.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Egyptským podáváme ruky i Assyrským, abychom nasyceni byli chlebem.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Otcové naši hřešili, není jich, my pak trestáni po nich neseme.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Služebníci panují nad námi; není žádného, kdo by vytrhl z ruky jejich.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
S opovážením se života svého hledáme chleba svého, pro strach meče i na poušti.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Kůže naše jako pec zčernaly od náramného hladu.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Ženám na Sionu i pannám v městech Judských násilé činí.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Knížata rukou jejich zvěšena jsou, osoby starých nemají v poctivosti.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Mládence k žernovu berou, a pacholata pod dřívím klesají.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Starci sedati v branách přestali a mládenci od zpěvů svých.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Přestala radost srdce našeho, obrátilo se v kvílení plésání naše.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Spadla koruna s hlavy naší; běda nám již, že jsme hřešili.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Protoť jest mdlé srdce naše, pro tyť věci zatměly se oči naše,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Pro horu Sion, že zpuštěna jest; lišky chodí po ní.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Ty Hospodine, na věky zůstáváš, a stolice tvá od národu do pronárodu.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Proč se zapomínáš na věky na nás, a opouštíš nás za tak dlouhé časy?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Obrať nás, ó Hospodine, k sobě, a obráceni budeme; obnov dny naše, jakž byly za starodávna.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Nebo zdali všelijak zavržeš nás, a hněvati se budeš na nás velice?
