Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Aw Angraeng, kaicae nuiah kapha hmuen to poek ah; ka tongh o ih kasae thuihaih hae khen ah loe, poek ah.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Kaicae ih qawk loe minawk ban ah phak boih boeh, kaicae ih imnawk doeh prae kalah kaminawk ban ah phak boih boeh.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Kaicae loe naqah hoi ampa tawn ai kami ah ni ka oh o boeh, kam nonawk doeh lamhmai ah oh o boeh.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Naek hanah tui to ka qan o moe, tik hanah thing to ka qan o boeh.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Kaicae loe anghak ai ah tok ka sak o, hmuen phawh loiah kaicae ih tahnong loe kong thai ai boeh.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Caaknaek khawt buh ka hak o thai hanah, Izip hoi Assyria kaminawk khaeah kang paek o.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Kaicae ampanawk loe zae o moe, om o ai boeh; nihcae zaehaih to ka zok o boeh.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Misongnawk mah kaicae to uk boeh, nihcae ban thung hoi loisak kami to om ai.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Zit kaom praezaek ih sumsen pongah, kaicae loe duekhaih hoi hinghaih salakah takaw to ka pakrong o.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Zok amthlam loiah kaicae ih nganhin doeh omthuh baktiah amnum boeh.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Nihcae mah Zion ih nongpatanawk hoi Judah ih tanglanawk to zae o haih.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Angraengnawk to angmacae ban hoiah bangh o moe, kacoehtanawk to azat thok ah a sak o.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Cang kaeh hanah thendoengnawk to naeh o, nawktanawk to thing aput o sak.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
To khongkha thungah kacoehtanawk akun o sak ai, thendoengnawk doeh katoeng kruek o ai boeh.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Palung anghoehaih azaem ving boeh pongah, hnawhaih doeh palungsethaih ah angcoeng lat boeh.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Kaicae lu ih angraeng lumuek loe krak ving boeh; ka zae o boeh pongah khosak ka bing o boeh!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
To pongah kaicae ih palungthin loe zai sut boeh; hae hmuennawk pongah kaicae ih mik amtueng ai boeh.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Kami angqai krangah kaom, Zion mae loe tasuinawk mah paqaih o haih boeh.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Aw Angraeng, nang loe dungzan ah na cak poe; na angraeng tangkhang loe adung boih khoek to cak poe.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Tipongah kaicae nang pahnet poe moe, atue kasawk ah nang pahnawt ving loe?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Aw Angraeng, kaicae hae nangmah khaeah amlaemsak ah; to tih nahaeloe kam laem o let tih; kaicae ih atuenawk loe canghnii ih atue baktiah omsak let ah.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Toe kaicae hae nang pahnawt zuep ai moe, palung nang phui thuih hmoek ai nahaeloe, na pathawk let rae ah.
