Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Спомни си, Господи, какво ни стана; Погледни и виж как ни укоряват.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Наследството ни мина на чужденци, Къщите ни на странни.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Останахме сирачета без баща; Майките ни са като вдовици.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Водата си пихме със сребро, Дървата ни идат с пари.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Нашите гонители са на вратовете ни; Трудим се, и почивка нямаме.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Простряхме ръка към египтяните И към асирийците, за да се наситим с хляб.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Бащите ни съгрешиха, и няма ги; И ние носим техните беззакония.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Слуги господаруват над нас, И няма кой да ни избави от ръката им.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Добиваме хляба си с опасност за живота си Поради меча, който ограбва в пустинята.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Кожата ни почервеня като пещ Поради върлуването на глада.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Изнасилваха жените в Сион, Девиците в Юдовите градове.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Чрез техните ръце биваха обесени първенците, Старейшините не се почитаха.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Младежите носеха воденични камъни, И децата падаха под товара на дървата.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Старейшините не седят вече на портите; Младежите изоставиха песните си.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Престана радостта на сърцето ни; Хорото ни се обърна на жалеене.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Венецът падна от главата ни; Горко ни! защото сме съгрешили.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Затова чезне сърцето ни. Затова причерня на очите ни.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Поради запустяването на Сионския хълм Лисиците ходят по него.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Ти, Господи, седиш като Цар до века; Престолът Ти е из род в род.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Защо ни забравяш за винаги, И ни оставяш за толкоз дълго време?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Възвърни ни, Господи, към Себе Си, и ще се възвърнем; Обнови дните ни както изпърво,
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Ако не си ни отхвърлил съвсем, И не си се разгневил твърде много против нас.
