< Lamentații 4 >
1 Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.
Como o ouro se tornou escasso! O ouro mais puro mudou! As pedras do santuário são derramadas à frente de cada rua.
2 Fiii prețioși ai Sionului, cântăriți ca aurul pur, cum sunt ei prețuiți ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
Os preciosos filhos de Sião, comparável ao ouro fino, como eles são estimados como jarros de barro, o trabalho das mãos do oleiro!
3 Chiar și monștrii marini [își] scot sânul [și] își alăptează micuții; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struții în pustie.
Até mesmo os chacais oferecem seus peitos. Eles cuidam de seus jovens. Mas a filha do meu povo se tornou cruel, como as avestruzes no deserto.
4 Limba copilului sugar se lipește de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine și nimeni nu le-o frânge.
A língua da criança lactante se agarra ao céu de sua boca por sede. As crianças pequenas pedem pão, e ninguém a quebra para eles.
5 Cei hrăniți cu delicatese sunt pustiiți pe străzi; cei crescuți în purpură îmbrățișează mormane de balegă.
Aqueles que comeram iguarias estão desolados nas ruas. Aqueles que foram criados em púrpura abraçam os montes de estrume.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment și mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
Pois a iniquidade da filha do meu povo é maior do que o pecado de Sodoma, que foi derrubado como em um momento. Nenhuma mão foi colocada sobre ela.
7 Nazarinenii ei erau mai curați decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;
Her os nobres eram mais puros que a neve. Eles eram mais brancos que o leite. Eles eram mais corados no corpo do que rubis. O polimento deles era como safira.
8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuți pe străzi; pielea li se lipește de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băț.
Sua aparência é mais negra que um carvão. Eles não são conhecidos nas ruas. A pele deles se agarra aos ossos. É murcha. Tornou-se como a madeira.
9 Este mai bine de cei uciși cu sabia decât de cei uciși cu foamete, pentru că aceștia lâncezesc, străpunși de lipsa roadelor câmpului.
Aqueles que são mortos com a espada são melhores do que aqueles que são mortos com fome; para estes pinheiros, que estão fora, atravessados, por falta dos frutos do campo.
10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe propriii lor copii; ei au fost mâncarea lor în distrugerea fiicei poporului meu.
As mãos das mulheres deploráveis ferveram seus próprios filhos. Eles foram seu alimento na destruição da filha de meu povo.
11 DOMNUL și-a împlinit furia; el și-a turnat mânia lui înverșunată și a aprins un foc în Sion și i-a mistuit temeliile.
Yahweh cumpriu sua ira. Ele derramou sua fúria feroz. Ele ateou um incêndio em Zion, que devorou suas fundações.
12 Împărații pământului și toți locuitorii lumii nu ar fi crezut că potrivnicul și dușmanul ar putea intra pe porțile Ierusalimului.
Os reis da terra não acreditaram, nem todos os habitantes do mundo, que o adversário e o inimigo entrariam nos portões de Jerusalém.
13 Din cauza păcatelor profeților săi și a nelegiuirilor preoților săi, care au vărsat sângele celor drepți în mijlocul lui,
É por causa dos pecados de seus profetas e as iniquidades de seus padres, que derramaram o sangue do justo no meio dela.
14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinați cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
Eles vagueiam como cegos nas ruas. Eles estão poluídos com sangue, Para que os homens não possam tocar suas peças de vestuário.
15 Au strigat către ei: Plecați; este necurat; Plecați, Plecați, nu atingeți; când au fugit și au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
“Vá embora!” eles gritaram para eles. “Impuro! Vá embora! Vá embora! Não toque! Quando eles fugiram e vagaram, os homens disseram entre as nações, “Eles não podem mais viver aqui”.
16 Mânia DOMNULUI i-a despărțit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu s-au uitat la fețele preoților, nu au favorizat pe bătrâni.
A raiva de Yahweh os espalhou. Ele não prestará mais atenção a eles. Eles não respeitavam as pessoas dos sacerdotes. Eles não favoreceram os mais velhos.
17 Cât despre noi, ochii noștri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o națiune care nu putea să ne salveze.
Nossos olhos ainda falham, procurando em vão por nossa ajuda. Em nossa observação, temos observado uma nação que não pôde salvar.
18 Ei ne vânează pașii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârșitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârșitul nostru a venit.
Eles caçam nossos passos, para que não possamos ir para nossas ruas. Nosso fim está próximo. Nossos dias estão cumpridos, pois nosso fim chegou.
19 Persecutorii noștri sunt mai iuți decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munți, ne-au pândit în pustie.
Nossos perseguidores eram mais rápidos do que as águias do céu. Eles nos perseguiram nas montanhas. Eles armaram uma emboscada para nós no deserto.
20 Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.
O sopro de nossas narinas, o ungido de Yahweh, foi levado em seus fossos; de quem dissemos, sob sua sombra, viveremos entre as nações.
21 Bucură-te și veselește-te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț; paharul va trece și la tine, vei fi beată și te vei dezgoli.
Alegre-se e fique feliz, filha de Edom, que mora na terra de Uz. A taça também passará por você. Você estará bêbado, e se fará nua.
22 Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el nu te va mai duce în captivitate; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului; el îți va descoperi păcatele.
A punição de sua iniqüidade é cumprida, filha de Zion. Ele não mais o levará para o cativeiro. Ele vai visitar sua iniquidade, filha de Edom. Ele descobrirá seus pecados.