Lamentații 3
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Ја сам човек који видех муку од прута гнева Његовог.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Одведе ме и оправи ме у таму, а не на видело.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
Само се на ме обраћа, обраћа руку своју по вас дан.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Учини, те ми остаре тело и кожа, потре кости моје.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Зазида ме, и опточи ме жучју и муком.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Посади ме у таму као умрле одавна.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Огради ме да не изађем, и метну на ме тешке окове.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Кад вичем и вапим, одбија молитву моју.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Загради путеве моје тесаним каменом, и преврати стазе моје.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Поста ми као медвед у заседи, као лав у потаји.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
Помете путеве моје, и раздре ме, и уништи ме.
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Натеже лук свој, и метну ме стрели за белегу.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
Устрели ме у бубреге стрелама из тула свог.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
Постах подсмех свему народу свом и песма њихова по вас дан.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Насити ме горчином, опоји ме пеленом.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
Поломи ми зубе камењем, ували ме у пепео.
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
Удаљио си душу моју од мира, заборавих добро.
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
И рекох: Пропаде сила моја и надање моје од Господа.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
Опомени се муке моје и јада мог, пелена и жучи.
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Душа се моја опомиње без престанка, и поништила се у мени.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
Али ово напомињем срцу свом, те се надам:
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
Милост је Господња што не изгибосмо сасвим, јер милосрђа Његовог није нестало.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Понавља се свако јутро; велика је вера твоја.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Господ је део мој, говори душа моја; зато ћу се у Њега уздати.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Добар је Господ онима који га чекају, души, која га тражи.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
Добро је мирно чекати спасење Господње.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
Добро је човеку носити јарам за младости своје.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Сам ће седети и ћутати, јер Бог метну бреме на њ.
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
Метнуће уста своја у прах, еда би било надања.
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Подметнуће образ свој ономе који га бије, биће сит срамоте.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Јер Господ не одбацује за свагда.
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
Јер ако и уцвели, опет ће се и смиловати ради мноштва милости своје.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Јер не мучи из срца свог ни цвели синове човечје.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Кад газе ногама све сужње на земљи,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
Кад изврћу правицу човеку пред Вишњим,
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
Кад чине криво човеку у парници његовој, не види ли Господ?
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
Ко је рекао што и збило се, а Господ да није заповедио?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
Не долазе ли и зла и добра из уста Вишњег?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Зашто се тужи човек жив, човек на кар за грехе своје?
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Претражимо и разгледајмо путе своје, и повратимо се ка Господу.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Подигнимо срце своје и руке к Богу на небесима.
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Згрешисмо и непокорни бисмо; Ти не прашташ.
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
Обастро си се гневом, и гониш нас, убијаш и не жалиш.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Обастро си си се облаком да не продре молитва.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Начинио си од нас сметлиште и одмет усред тих народа.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
Разваљују уста своја на нас сви непријатељи наши.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Страх и јама задеси нас, пустошење и затирање.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Потоци теку из очију мојих ради погибли кћери народа мог.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Очи моје лију сузе без престанка, јер нема одмора,
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
Докле Господ не погледа и не види с неба.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Око моје мучи ми душу ради свих кћери града мог.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Терају ме једнако као птицу непријатељи моји низашта.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
Свалише у јаму живот мој и набацаше камење на ме.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Дође ми вода сврх главе; рекох: Погибох!
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
Призивах име Твоје, Господе, из јаме најдубље.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Ти чу глас мој; не затискуј уха свог од уздисања мог, од вике моје.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Приступао си кад Те призивах, и говорио си: Не бој се.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Расправљао си, Господе, парбу душе моје, и избављао си живот мој.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Видиш, Господе, неправду која ми се чини; расправи парбу моју.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Видиш сву освету њихову, све што ми мисле.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
Чујеш руг њихов, Господе, све што ми мисле,
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Шта говоре они који устају на ме и шта намишљају против мене по вас дан.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Види, кад седају и кад устају, ја сам им песма.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Плати им, Господе, по делима руку њихових.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Подај им упорно срце, проклетство своје.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Гони их гневом, и истреби их испод небеса Господњих.
