< Lamentații 3 >

1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Én vagyok az az ember, a ki nyomorúságot látott az ő haragjának vesszeje miatt.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Engem vezérlett és járatott sötétségben és nem világosságban.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
Bizony ellenem fordult, ellenem fordítja kezét minden nap.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Megfonnyasztotta testemet és bőrömet, összeroncsolta csontjaimat.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Erősséget épített ellenem és körülvett méreggel és fáradsággal.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Sötét helyekre ültetett engem, mint az örökre meghaltakat.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Körülkerített, hogy ki ne mehessek, nehézzé tette lánczomat.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Sőt ha kiáltok és segítségül hívom is, nem hallja meg imádságomat.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Elkerítette az én útaimat terméskővel, ösvényeimet elforgatta.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Ólálkodó medve ő nékem és lesben álló oroszlán.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
Útaimat elterelte, és darabokra vagdalt és elpusztított engem!
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Kifeszítette kézívét, és a nyíl elé czélul állított engem!
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
Veséimbe bocsátotta tegzének fiait.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
Egész népemnek csúfjává lettem, és gúnydalukká napestig.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Eltöltött engem keserűséggel, megrészegített engem ürömmel.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
És kova-kővel tördelte ki fogaimat; porba tiprott engem.
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
És kizártad lelkem a békességből; elfeledkeztem a jóról.
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
És mondám: Elveszett az én erőm és az én reménységem az Úrban.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
Emlékezzél meg az én nyomorúságomról és eltapodtatásomról, az ürömről és a méregről!
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Vissza-visszaemlékezik, és megalázódik bennem az én lelkem.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
Ezt veszem szívemre, azért bízom.
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
Az Úr kegyelmessége az, hogy még nincsen végünk; mivel nem fogyatkozik el az ő irgalmassága!
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Minden reggel meg-megújul; nagy a te hűséged!
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Az Úr az én örökségem, mondja az én lelkem, azért benne bízom.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Jó az Úr azoknak, a kik várják őt; a léleknek, a mely keresi őt.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
Jó várni és megadással lenni az Úr szabadításáig.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Egyedül ül és hallgat, mert felvette magára.
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
Porba teszi száját, mondván: Talán van még reménység?
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Orczáját tartja az őt verőnek, megelégszik gyalázattal.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Mert nem zár ki örökre az Úr.
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
Sőt, ha megszomorít, meg is vígasztal az ő kegyelmességének gazdagsága szerint.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Mert nem szíve szerint veri és szomorítja meg az embernek fiát.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Hogy lábai alá tiporja valaki a föld minden foglyát;
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
Hogy elfordíttassék az ember ítélete a Magasságosnak színe előtt;
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
Hogy elnyomassék az ember az ő peres dolgában: ezt az Úr nem nézi el.
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
Kicsoda az, a ki szól és meglesz, ha nem parancsolja az Úr?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
A Magasságosnak szájából nem jő ki a gonosz és a jó.
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Mit zúgolódik az élő ember? Ki-ki a maga bűneiért bűnhődik.
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Tudakozzuk a mi útainkat és vizsgáljuk meg, és térjünk az Úrhoz.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Emeljük fel szíveinket kezeinkkel egyetemben Istenhez az égben.
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Mi voltunk gonoszok és pártütők, azért nem bocsátottál meg.
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
Felöltötted a haragot és üldöztél minket, öldököltél, nem kiméltél.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Felöltötted a felhőt, hogy hozzád ne jusson az imádság.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Sepredékké és útálattá tettél minket a népek között.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
Feltátotta száját ellenünk minden ellenségünk.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Rettegés és tőr van mi rajtunk, pusztulás és romlás.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Víz-patakok folynak alá az én szememből népem leányának romlása miatt.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Szemem csörgedez és nem szünik meg, nincs pihenése,
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
Míg ránk nem tekint és meg nem lát az Úr az égből.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Szemem bánatba ejté lelkemet városomnak minden leányáért.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Vadászva vadásztak reám, mint valami madárra, ellenségeim ok nélkül.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
Veremben fojtották meg életemet, és követ hánytak rám.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Felüláradtak a vizek az én fejem felett; mondám: Kivágattam!
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
Segítségül hívtam a te nevedet, oh Uram, a legalsó veremből.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Hallottad az én szómat; ne rejtsd el füledet sóhajtásom és kiáltásom elől.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Közelegj hozzám, mikor segítségül hívlak téged; mondd: Ne félj!
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Pereld meg Uram lelkemnek perét; váltsd meg életemet.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Láttad, oh Uram, az én bántalmaztatásomat; ítéld meg ügyemet.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Láttad minden bosszúállásukat, minden ellenem való gondolatjokat.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
Hallottad Uram az ő szidalmazásukat, minden ellenem való gondolatjokat;
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Az ellenem támadóknak ajkait, és ellenem való mindennapi szándékukat.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Tekintsd meg leülésöket és felkelésöket; én vagyok az ő gúnydaluk.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Fizess meg nékik, Uram, az ő kezeiknek munkája szerint.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Adj nékik szívbeli konokságot; átkodul reájok.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Üldözd haragodban, és veszesd el őket az Úr ege alól!

< Lamentații 3 >