Lamentații 3
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
[Aleph.] Je suis l’homme qui ai vu l’affliction par la verge de sa fureur.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Il m’a conduit et amené dans les ténèbres, et non dans la lumière.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
Certes il s’est tourné contre moi, il a tous les jours tourné sa main [contre moi].
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
[Beth.] Il a fait vieillir ma chair et ma peau, il a brisé mes os.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Il a bâti contre moi, et m’a environné de fiel et de travail.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Il m’a fait tenir dans des lieux ténébreux, comme ceux qui sont morts dès longtemps.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
[Guimel.] Il a fait une cloison autour de moi, afin que je ne sorte point; il a appesanti mes fers.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Même quand je crie et que j’élève ma voix, il rejette ma requête.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Il a fait un mur de pierres de taille [pour fermer] mes chemins, il a renversé mes sentiers.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
[Daleth.] Ce m’est un ours qui est aux embûches, et un lion qui se tient dans un lieu caché.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
Il a détourné mes chemins, et m’a mis en pièces, il m’a rendu désolé.
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Il a tendu son arc, et m’a mis comme une butte pour la flèche.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
[He.] Il a fait entrer dans mes reins les flèches dont son carquois est plein.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
J’ai été en risée à tous les peuples, et leur chanson, tout le jour.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Il m’a rassasié d’amertume, il m’a enivré d’absinthe.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
[Vau.] Il m’a cassé les dents avec du gravier, il m’a couvert de cendre;
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
Tellement que la paix s’est éloignée de mon âme; j’ai oublié ce que c’est que d’être à son aise.
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
Et j’ai dit: ma force est perdue, et mon espérance aussi que j’avais en l’Eternel.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
[Zajin.] Souviens-toi de mon affliction, et de mon pauvre état, qui n’est qu’absinthe et que fiel.
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Mon âme s’[en] souvient sans cesse, et elle est abattue au dedans de moi.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
[Mais] je rappellerai ceci en mon cœur, [et] c’est pourquoi j’aurai espérance;
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
[Heth.] Ce sont les gratuités de l’Eternel que nous n’avons point été consumés, parce que ses compassions ne sont point taries.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Elles se renouvellent chaque matin; [c’est] une chose grande que ta fidélité.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
L’Eternel est ma portion, dit mon âme, c’est pourquoi j’aurai espérance en lui.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
[Teth.] L’Eternel est bon à ceux qui s’attendent à lui, [et] à l’âme qui le recherche.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
C’est une chose bonne qu’on attende, même en se tenant en repos, la délivrance de l’Eternel.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
C’est une chose bonne à l’homme de porter le joug en sa jeunesse.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
[Jod.] Il est assis solitaire et se tient tranquille, parce qu’on l’a chargé sur lui.
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
Il met sa bouche dans la poussière, si peut-être il y aura quelque espérance.
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Il présente la joue à celui qui le frappe; il est accablé d’opprobre.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
[Caph.] Car le Seigneur ne rejette point à toujours.
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
Mais s’il afflige quelqu’un, il en a aussi compassion selon la grandeur de ses gratuités.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Car ce n’est pas volontiers qu’il afflige et contriste les fils des hommes.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
[Lamed.] Lorsqu’on foule sous ses pieds tous les prisonniers du monde;
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
Lorsqu’on pervertit le droit de quelqu’un en la présence du Très-haut;
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
Lorsqu’on fait tort à quelqu’un dans son procès, le Seigneur ne le voit-il point?
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
[Mem.] Qui est-ce qui dit que cela a été fait, [et] que le Seigneur ne l’[a] point commandé?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
Les maux, et les biens ne procèdent-ils point de l’ordre du Très-haut?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Pourquoi se dépiterait l’homme vivant, l’homme, [dis-je], à cause de ses péchés?
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
[Nun.] Recherchons nos voies, et [les] sondons, et retournons jusqu’à l’Eternel.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Levons nos cœurs et nos mains au [Dieu] Fort qui est aux cieux, [en disant]:
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Nous avons péché, nous avons été rebelles, tu n’as point pardonné.
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
[Samech.] Tu nous as couverts de [ta] colère, et nous as poursuivis, tu as tué, tu n’as point épargné.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Tu t’es couvert d’une nuée, afin que la requête ne passât point.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Tu nous as fait être la raclure et le rebut au milieu des peuples.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
[Pe.] Tous nos ennemis ont ouvert leur bouche sur nous.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
La frayeur et la fosse, le dégât et la calamité nous sont arrivés.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Mon œil s’est fondu en ruisseaux d’eaux à cause de la plaie de la fille de mon peuple.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
[Hajin.] Mon œil verse des larmes, et ne cesse point, parce qu’il n’y a aucun relâche.
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
Jusques à ce que l’Eternel regarde et voie des cieux.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Mon œil afflige mon âme à cause de toutes les filles de ma ville.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
[Tsadi.] Ceux qui me sont ennemis sans cause m’ont poursuivi à outrance, comme on chasse après l’oiseau.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
Ils ont enserré ma vie dans une fosse, et ont roulé une pierre sur moi.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Les eaux ont regorgé par-dessus ma tête; je disais: je suis retranché.
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
[Koph.] J’ai invoqué ton Nom, ô Eternel! d’une des plus basses fosses.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Tu as ouï ma voix, ne ferme point ton oreille, afin que je n’expire point à force de crier.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Tu t’es approché au jour que je t’ai invoqué, et tu as dit: ne crains rien.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
[Resch.] Ô Seigneur! tu as plaidé la cause de mon âme; et tu as garanti ma vie.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Tu as vu, ô Eternel! le tort qu’on me fait, fais-moi droit.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Tu as vu toutes les vengeances dont ils ont usé, et toutes leurs machinations contre moi.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
[Scin.] Tu as ouï, ô Eternel! leur opprobe et toutes leurs machinations contre moi.
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Les discours de ceux qui s’élèvent contre moi, et leur dessein qu’ils ont contre moi tout le long du jour.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Considère quand ils s’asseyent, et quand ils se lèvent, [car] je suis leur chanson.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
[Thau.] Rends-leur la pareille, ô Eternel! selon l’ouvrage de leurs mains.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Donne-leur un tel ennui qu’il leur couvre le cœur; donne-leur ta malédiction.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Poursuis-les en ta colère, et les efface de dessous les cieux de l’Eternel.
