Lamentații 3
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Jeg er den, der saa nød ved hans vredes ris,
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
mig har han ført og ledt i det tykkeste Mulm,
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
ja, Haanden vender han mod mig Dagen lang.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Mit Kød og min Hud har han opslidt, brudt mine Ben,
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
han mured mig inde, omgav mig med Galde og Møje,
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
lod mig bo i Mørke som de, der for længst er døde.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Han har spærret mig inde og lagt mig i tunge Lænker.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Om jeg end raaber og skriger, min Bøn er stængt ude.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Han spærred mine Veje med Kvader, gjorde Stierne krøge.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Han blev mig en lurende Bjørn, en Løve i Baghold;
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
han ledte mig vild, rev mig sønder og lagde mig øde;
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
han spændte sin Bue; lod mig være Skive for Pilen.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
Han sendte sit Koggers Sønner i Nyrerne paa mig;
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
hvert Folk lo mig ud og smæded mig Dagen lang,
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
med bittert mætted han mig, gav mig Malurt at drikke.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
Mine Tænder lod han bide i Flint, han traadte mig i Støvet;
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
han skilte min Sjæl fra Freden, jeg glemte Lykken
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
og sagde: »Min Livskraft, mit Haab til HERREN er ude.«
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
At mindes min Vaande og Flakken er Malurt og Galde;
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
min Sjæl, den mindes det grant, den grubler betynget.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
Det lægger jeg mig paa Sinde, derfor vil jeg haabe:
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
HERRENS Miskundhed er ikke til Ende, ikke brugt op,
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
hans Naade er ny hver Morgen, hans Trofasthed stor.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Min Del er HERREN, (siger min Sjæl, ) derfor haaber jeg paa ham.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Dem, der bier paa HERREN, er han god, den Sjæl, der ham søger;
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
det er godt at haabe i Stilhed paa HERRENS Frelse,
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
godt for en Mand, at han bærer Aag i sin Ungdom.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Han sidde ensom og tavs, naar han lægger det paa ham;
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
han trykke sin Mund mod Støvet, maaske er der Haab,
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
række Kind til den, der slaar ham, mættes med Haan.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Thi Herren bortstøder ikke for evigt,
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
har han voldt Kvide, saa ynkes han, stor er hans Naade;
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
ej af Hjertet plager og piner han Menneskens Børn.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Naar Landets Fanger til Hobe trædes under Fod,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
naar Mandens Ret for den Højestes Aasyn bøjes,
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
naar en Mand lider Uret i sin Sag — mon Herren ej ser det?
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
Hvo taler vel, saa det sker, om ej Herren byder?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
Kommer ikke baade ondt og godt fra den Højestes Mund?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Over hvad skal den levende sukke? Hver over sin Synd!
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Lad os ransage, granske vore Veje og vende os til HERREN,
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
løfte Hænder og Hjerte til Gud i Himlen;
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
vi syndede og stod imod, du tilgav ikke,
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
men hylled dig i Vrede, forfulgte os, dræbte uden Skaansel,
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
hylled dig i Skyer, saa Bønnen ej naaede frem;
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
til Skarn og til Udskud har du gjort os midt iblandt Folkene.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
De opspærred Munden imod os, alle vore Fjender.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Vor Lod blev Gru og Grav og Sammenbruds Øde;
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Vandstrømme græder mit Øje, mit Folk brød sammen.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Hvileløst strømmer mit Øje, det kender ej Ro,
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
før HERREN skuer ned fra Himlen, før han ser til.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Synet af Byens Døtre piner min Sjæl.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Jeg joges som en Fugl af Fjender, hvis Had var grundløst,
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
de spærred mig inde i en Grube, de stenede mig;
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Vand strømmed over mit Hoved, jeg tænkte: »Fortabt!«
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
Dit Navn paakaldte jeg, HERRE, fra Grubens Dyb;
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
du hørte min Røst: »O, gør dig ej døv for mit Skrig!«
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Nær var du, den Dag jeg kaldte, du sagde: »Frygt ikke!«
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Du førte min Sag, o HERRE, genløste mit Liv;
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
HERRE, du ser, jeg lider Uret, skaf mig min Ret!
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Al deres Hævnlyst ser du, alle deres Rænker,
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
du hører deres Smædeord, HERRE, deres Rænker imod mig,
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
mine Fjenders Tale og Tanker imod mig bestandig.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Se dem, naar de sidder eller staar, deres Nidvise er jeg.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Dem vil du gengælde, HERRE, deres Hænders Gerning,
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
gør deres Hjerte forhærdet — din Forbandelse over dem! —
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
forfølg dem i Vrede, udryd dem under din Himmel.
