Lamentații 3
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Já jsem muž okoušející trápení od metly rozhněvání Božího.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Zahnal mne, a uvedl do tmy a ne k světlu.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
Toliko proti mně se postavuje, a obrací ruku svou přes celý den.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Uvedl sešlost na tělo mé a kůži mou, a polámal kosti mé.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Zastavěl mne a obklíčil přeodpornou hořkostí.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Postavil mne v tmavých místech jako ty, kteříž již dávno zemřeli.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Ohradil mne, abych nevyšel; obtížil ocelivý řetěz můj.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
A jakžkoli volám a křičím, zacpává uši před mou modlitbou.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Ohradil cesty mé tesaným kamenem, a stezky mé zmátl.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Jest nedvěd číhající na mne, lev v skrejších.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
Cesty mé stočil, anobrž roztrhal mne, a na to mne přivedl, abych byl pustý.
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Natáhl lučiště své, a vystavil mne za cíl střelám.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
Postřelil ledví má střelami toulu svého.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
Jsem v posměchu se vším lidem svým, a písničkou jejich přes celý den.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Sytí mne hořkostmi, opojuje mne pelynkem.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
Nadto potřel o kameníčko zuby mé, vrazil mne do popela.
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
Tak jsi vzdálil, ó Bože, duši mou od pokoje, až zapomínám na pohodlí,
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
A říkám: Zahynulatě síla má i naděje má, kterouž jsem měl v Hospodinu.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
A však duše má rozvažujíc trápení svá a pláč svůj, pelynek a žluč,
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Rozvažujíc to ustavičně, ponižuje se ve mně.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
A přivodě sobě to ku paměti, (naději mám),
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
Že veliké jest milosrdenství Hospodinovo, když jsme do konce nevyhynuli. Nepřestávajíť zajisté slitování jeho,
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Ale nová jsou každého jitra; převeliká jest pravda tvá.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Díl můj jest Hospodin, říká duše má; protož naději mám v něm.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Dobrý jest Hospodin těm, jenž očekávají na něj, duši té, kteráž ho hledá.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
Dobré jest trpělivě očekávajícímu na spasení Hospodinovo.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
Dobré jest muži tomu, kterýž by nosil jho od dětinství svého,
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Kterýž by pak byl opuštěn, trpělivě se má v tom, což na něj vloženo,
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
Dávaje do prachu ústa svá, až by se ukázala naděje,
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Nastavuje líce tomu, kdož jej bije, a sytě se potupou.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Neboť nezamítá Pán na věčnost;
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
Nýbrž ačkoli zarmucuje, však slitovává se podlé množství milosrdenství svého.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Netrápíť zajisté z srdce svého, aniž zarmucuje synů lidských.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Aby kdo potíral nohama svýma všecky vězně v zemi,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
Aby nespravedlivě soudil muže před oblíčejem Nejvyššího,
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
Aby převracel člověka v při jeho, Pán nelibuje.
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
Kdo jest, ješto když řekl, stalo se něco, a Pán nepřikázal?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
Z úst Nejvyššího zdali nepochází zlé i dobré?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Proč by tedy sobě stýskal člověk živý, muž nad kázní za hříchy své?
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Zpytujme raději a ohledujme cest našich, a navraťme se až k Hospodinu.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Pozdvihujme srdcí i rukou svých k Bohu silnému v nebe.
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Myť jsme se zpronevěřili, a zpurní jsme byli, protož ty neodpouštíš.
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
Obestřels se hněvem a stiháš nás, morduješ a nešanuješ.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Obestřels se oblakem, aby nemohla proniknouti k tobě modlitba.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Za smeti a povrhel položil jsi nás u prostřed národů těchto.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
Rozdírají na nás ústa svá všickni nepřátelé naši.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Strach a jáma potkala nás, zpuštění a setření.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Potokové vod tekou z očí mých pro potření dcery lidu mého.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Oči mé slzí bez přestání, proto že není žádného odtušení,
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
Ažby popatřil a shlédl Hospodin s nebe.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Oči mé rmoutí duši mou pro všecky dcery města mého.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Loviliť jsou mne ustavičně, jako ptáče, nepřátelé moji bez příčiny.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
Uvrhli do jámy život můj, a přimetali mne kamením.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Rozvodnily se vody nad hlavou mou, řekl jsem: Jižtě po mně.
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
Vzývám jméno tvé, ó Hospodine, z jámy nejhlubší.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Hlas můj vyslýchával jsi; nezacpávejž ucha svého před vzdycháním mým a voláním mým.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
V ten den, v němž jsem tě vzýval, přicházeje, říkávals: Neboj se.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Pane, zasazuje se o při duše mé, vysvobozoval jsi život můj.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Vidíš, ó Hospodine, převrácenost, kteráž se mně děje, dopomoziž mi k spravedlnosti.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Vidíš všecko vymstívání se jejich, všecky úklady jejich proti mně.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
Slýcháš utrhání jejich, ó Hospodine, i všecky obmysly jejich proti mně,
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Řeči povstávajících proti mně, a přemyšlování jejich proti mně přes celý den.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Pohleď, jak při sedání jejich i povstání jejich jsem písničkou jejich.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Dej jim odplatu, Hospodine, podlé díla rukou jejich.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Dej jim zatvrdilé srdce a prokletí své na ně.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Stihej v prchlivosti, a vyhlaď je, ať nejsou pod nebem tvým.
