< Lamentații 3 >

1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Ja sam čovjek što upozna bijedu pod šibom gnjeva njegova.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Mene je odveo i natjerao da hodam u tmini i bez svjetlosti.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
I upravo mene bije i udara bez prestanka njegova ruka.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Iscijedio je moje meso, kožu moju, polomio kosti moje.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Načinio mi jaram, glavu obrubio tegobama.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Pustio me da živim u tminama kao mrtvaci vječiti.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Zazidao me, i ja ne mogu izaći, otežao je moje okove.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Kada sam vikao i zapomagao, molitvu je moju odbijao.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Zazidao mi ceste tesanim kamenom, zakrčio je putove moje.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Meni on bijaše medvjed koji vreba, lav u zasjedi.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
U bespuća me vodio, razdirao, ostavljao me da umirem.
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Napinjao je luk svoj i gađao me kao metu za svoje strelice.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
U slabine mi sasuo strelice, sinove svoga tobolca.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
Postao sam smiješan svome narodu, rugalica svakidašnja.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Gorčinom me hranio, pelinom me napajao.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
Puštao me da zube kršim kamen grizući, zakapao me u pepeo.
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
Duši je mojoj oduzet mir i više ne znam što je sreća!
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
Rekoh: Dotrajao je život moj i nada koja mi od Jahve dolazi.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
Spomeni se bijede moje i stradanja, pelina i otrova!
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Bez prestanka na to misli i sahne duša u meni.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
To nosim u srcu i gojim nadu u sebi.
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
Dobrota Jahvina nije nestala, milosrđe njegovo nije presušilo.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Oni se obnavljaju svako jutro: tvoja je vjernost velika!
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
“Jahve je dio moj”, veli mi duša, “i zato se u nj pouzdajem.”
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Dobar je Jahve onom koji se u nj pouzdaje, duši koja ga traži.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
Dobro je u miru čekati spasenje Jahvino!
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
Dobro je čovjeku da nosi jaram za svoje mladosti.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Neka sjedi u samoći i šuti, jer mu On to nametnu;
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
neka usne priljubi uz prašinu, možda još ima nade!
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Neka pruži obraz onome koji ga bije, neka se zasiti porugom.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Jer Gospod ne odbacuje nikoga zauvijek:
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
jer ako i rastuži, on se smiluje po svojoj velikoj ljubavi.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Jer samo nerado on ponižava i rascvili sinove čovjeka.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Kad se gaze nogama svi zemaljski sužnjevi,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
kad se izvrće pravica čovjeku pred licem Svevišnjeg,
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
kad se krivica nanosi čovjeku u parnici, zar Gospod ne vidi?
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
Tko je rekao nešto i zbilo se? Nije li Gospod to zapovjedio?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
Ne dolazi li iz usta Svevišnjega i dobro i zlo?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
Na što se tuže živi ljudi? Svatko na svoj grijeh.
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Ispitajmo, pretražimo pute svoje i vratimo se Jahvi.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Dignimo svoje srce i ruke svoje k Bogu koji je na nebesima.
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Da, mi smo se odmetali, bili nepokorni, a ti, ti nisi praštao!
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
Obastrt gnjevom svojim, gonio si nas, ubijao i nisi štedio.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Oblakom si se obastro da molitva ne prodre do tebe.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Načinio si od nas smeće i odmet među narodima.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
Razjapili usta na nas svi neprijatelji naši.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Užas i jama bila nam sudbina, propast i zator!
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Potoci suza teku iz očiju mojih zbog propasti Kćeri naroda mojega.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Moje oči liju suze bez prestanka, jer prestanka nema
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
dok ne pogleda i ne vidi Jahve s nebesa.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Moje mi oko bol zadaje zbog kćeri svih mojega grada.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Uporno me k'o pticu progone svi što me mrze, a bez razloga.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
U jamu baciše moj život i zatrpaše je kamenjem.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Voda mi dođe preko glave, rekoh sam sebi: “Pogiboh!”
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
I tada zazvah ime tvoje, Jahve, iz najdublje jame.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Ti oču moj glas: “Ne začepljuj uši svoje na vapaje moje.”
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Bliz meni bijaše u dan vapaja mog, govoraše: “Ne boj se!”
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Ti si, Gospode, izborio pravdu za dušu moju, ti si život moj izbavio.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Ti, Jahve, vidje kako me tlače, dosudi mi pravdu.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Ti vidje svu osvetu njinu, sve podvale protiv mene.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
Čuo si, Jahve, podrugivanje njihovo, sve podvale protiv mene.
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Usne protivnika mojih i misli njine protiv mene su cio dan.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Kad sjede, kad ustaju, pogledaj samo: ja sam im pjesma-rugalica.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Vrati im, Jahve, milo za drago, po djelu ruku njihovih.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Učini da srca im otvrdnu, udari ih prokletstvom svojim.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Goni ih gnjevno i sve ih istrijebi pod nebesima svojim, Jahve!

< Lamentații 3 >