< Lamentații 3 >

1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
أَنَا هُوَ الرَّجُلُ الَّذِي شَهِدَ الْبَلِيَّةَ الَّتِي أَنْزَلَهَا قَضِيبُ سُخْطِهِ.١
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
قَادَنِي وَسَيَّرَنِي فِي الظُّلْمَةِ مِنْ غَيْرِ نُورٍ.٢
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
حَقّاً إِنَّهُ يَمُدُّ يَدَهُ عَلَيَّ مَرَّةً تِلْوَ الْمَرَّةِ طُولَ النَّهَارِ.٣
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
أَبْلَى لَحْمِي وَجِلْدِي. هَشَّمَ عِظَامِي.٤
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
حَاصَرَنِي وَأَحَاطَنِي بِالْعَلْقَمِ وَالْمَشَقَّةِ.٥
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
أَسْكَنَنِي فِي الظُّلْمَةِ كَمَوْتَى الْحِقَبِ الْغَابِرَةِ.٦
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
سَيَّجَ حَوْلِي حَتَّى لَا أُفْلِتَ. أَثْقَلَ عَلَيَّ قُيُودِي.٧
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
حَتَّى حِينَ أَصْرُخُ وَأَسْتَغِيثُ يَصُدُّ صَلاتِي.٨
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
قَدْ أَغْلَقَ عَلَيَّ طُرُقِي بِحِجَارَةٍ مَنْحُوتَةٍ، وَجَعَلَ مَسَالِكِي مُلْتَوِيَةً.٩
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
هُوَ لِي كَدُبٍّ مُتَرَبِّصٍ، وَكَأَسَدٍ مُتَرَصِّدٍ فِي مَكْمَنِهِ.١٠
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
أَضَلَّ طُرُقِي وَمَزَّقَنِي إِرْباً. دَمَّرَنِي.١١
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
وَتَّرَ قَوْسَهُ وَنَصَبَنِي هَدَفاً لِسَهْمِهِ.١٢
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
اخْتَرَقَ كُلْيَتَيَّ بِنِبَالِ جُعْبَتِهِ.١٣
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
صِرْتُ مَثَارَ هُزْءٍ لِشَعْبِي وَأُهْجِيَةً لَهُمُ الْيَوْمَ كُلَّهُ.١٤
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
أَشْبَعَنِي مَرَارَةً، وَأَرْوَانِي أَفْسَنْتِيناً.١٥
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
هَشَّمَ أَسْنَانِي بِالْحَصَى، وَطَمَرَنِي بِالرَّمَادِ.١٦
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
فَتَنَاءَتْ نَفْسِي عَنِ السَّلامِ، وَنَسِيتُ طَعْمَ الْخَيْرَاتِ.١٧
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
فَقُلْتُ: «تَلاشَتْ قُوَّتِي، وَكُلُّ مَا كُنْتُ أَرْجُوهُ مِنَ الرَّبِّ».١٨
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
اُذْكُرْ بَلِيَّتِي وَتَيَهَانِي وَالأَفْسَنْتِينَ وَالْمَرَارَةَ.١٩
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
مَا بَرِحَتْ نَفْسِي تَذْكُرُهَا وَهِيَ مُنْحَنِيَةٌ فِي دَاخِلِي.٢٠
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
وَلَكِنْ هَذَا مَا أُنَاجِي بِهِ نَفْسِي، لِذَلِكَ يَغْمُرُنِي الرَّجَاءُ:٢١
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
مِنْ إِحْسَانَاتِ الرَّبِّ أَنَّنَا لَمْ نَفْنَ، لأَنَّ مَرَاحِمَهُ لَا تَزُولُ.٢٢
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
تَتَجَدَّدُ فِي كُلِّ صَبَاحٍ. فَائِقَةٌ أَمَانَتُكَ.٢٣
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
تَقُولُ نَفْسِي: «الرَّبُّ هُوَ نَصِيبِي فَلِذَلِكَ أَرْجُوهُ».٢٤
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
الرَّبُّ صَالِحٌ لِمَنْ يَرْجُونَهُ وَلِلنَّفْسِ الَّتِي تَلْتَمِسُهُ.٢٥
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
خَيْرٌ لِلْمَرْءِ أَنْ يَنْتَظِرَ بِصَمْتٍ خَلاصَ الرَّبِّ.٢٦
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
خَيْرٌ لِلْمَرْءِ أَنْ يَحْمِلَ النِّيرَ فِي حَدَاثَتِهِ.٢٧
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
لِيَعْتَكِفْ وَحِيداً فِي صَمْتٍ لأَنَّ الرَّبَّ قَدْ وَضَعَ النِّيرَ عَلَيْهِ.٢٨
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
لِيُوَارِ وَجْهَهُ فِي التُّرَابِ تَذَلُّلاً، عَسَى أَنْ يَكُونَ هُنَاكَ رَجَاءٌ.٢٩
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
لِيَبْذُلْ خَدَّهُ لِلاطِمِ، وَيَشْبَعْ تَعْيِيراً.٣٠
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
لأَنَّ الرَّبَّ لَا يَنْبِذُ إِلَى الأَبَدِ.٣١
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
فَإِنَّهُ وَلَوْ أَحْزَنَ يَرْأَفُ بِمُقْتَضَى رَحْمَتِهِ الْفَائِقَةِ.٣٢
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
لأَنَّهُ لَا يَتَعَمَّدُ أَنْ يَبْتَلِيَ أَبْنَاءَ الْبَشَرِ بِالْبُؤْسِ وَالأَسَى،٣٣
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
وَلا أَنْ يَسْحَقَ أَسْرَى الأَرْضِ تَحْتَ الأَقْدَامِ،٣٤
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
وَلا أَنْ يَجُورَ أَحَدٌ عَلَى حُقُوقِ الإِنْسَانِ، أَمَامَ عَيْنَيِ الرَّبِّ الْعَلِيِّ٣٥
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
أَوْ أَنْ لَا يُنْصَفَ الإِنْسَانُ فِي دَعْوَاهُ. أَلا يَرَى الرَّبُّ هَذِهِ الأُمُورَ؟٣٦
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
مَنْ ذَا الَّذِي يَقْضِي بِأَمْرٍ فَيَتَحَقَّقَ إِنْ لَمْ يَكُنِ الرَّبُّ قَدْ أَمَرَ بِهِ؟٣٧
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
أَلَيْسَ مِنْ فَمِ الْعَلِيِّ يَصْدُرُ الضُّرُّ وَالْخَيْرُ؟٣٨
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
فَلِمَاذَا يَشْتَكِي الإِنْسَانُ الْحَيُّ حِينَ يُعَاقَبُ عَلَى خَطَايَاهُ؟٣٩
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
لِنَفْحَصْ طُرُقَنَا وَنَخْتَبِرْهَا وَنَرْجِعْ إِلَى الرَّبِّ.٤٠
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
لِنَرْفَعْ قُلُوبَنَا وَأَيْدِيَنَا إِلَى اللهِ فِي السَّمَاوَاتِ.٤١
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
قَدْ تَعَدَّيْنَا وَتَمَرَّدْنَا، وَأَنْتَ لَمْ تَغْفِرْ.٤٢
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
لَفَّعْتَ نَفْسَكَ بِالْغَضَبِ وَتَعَقَّبْتَنَا. قَتَلْتَ مِنْ غَيْرِ رَحْمَةٍ.٤٣
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
تَلَفَّعْتَ بِالسَّحَابِ حَتَّى لَا تَبْلُغَ إِلَيْكَ صَلاةٌ.٤٤
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
قَدْ جَعَلْتَنَا أَوْسَاخاً وَأَقْذَاراً بَيْنَ الشُّعُوبِ.٤٥
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
فَتَحَ عَلَيْنَا جَمِيعُ أَعْدَائِنَا أفْوَاهَهُمْ،٤٦
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
وَحَلَّ بِنَا الرُّعْبُ وَالْهَلاكُ وَالدَّمَارُ وَالسَّحْقُ.٤٧
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
تَفِيضُ عَيْنَايَ بِأَنْهَارِ مِيَاهٍ عَلَى دَمَارِ ابْنَةِ شَعْبِي.٤٨
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
لَنْ تَكُفَّ عَيْنَايَ عَنِ الْبُكَاءِ أَبداً،٤٩
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
حَتَّى يُشْرِفَ الرَّبُّ مِنَ السَّمَاءِ وَيُبْصِرَ.٥٠
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
تَتْلَفُ عَيْنَايَ عَلَى مَصِيرِ كُلِّ بَنَاتِ مَدِينَتِي.٥١
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
قَدِ اصْطَادَنِي، كَعُصْفُورٍ، أَعْدَائِي الَّذِينَ لَمْ أُسِئْ إِلَيْهِمْ،٥٢
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
طَرَحُونِي حَيًّا فِي الْجُبِّ وَرَجَمُونِي بِالْحِجَارَةِ.٥٣
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
طَغَتِ الْمِيَاهُ فَوْقَ رَأْسِي، فَقُلْتُ: «قَدْ هَلَكْتُ».٥٤
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
اسْتَغَثْتُ بِاسْمِكَ يَا رَبُّ مِنْ أَعْمَاقِ الْجُبِّ،٥٥
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
فَسَمِعْتَ صَوْتِي. لَا تَصُمَّ أُذُنَيْكَ عَنْ صُرَاخِ اسْتِغَاثَتِي.٥٦
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
اقْتَرَبْتَ حِينَ دَعَوْتُكَ إِذْ قُلْتَ: «لا تَخَفْ».٥٧
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
قَدْ دَافَعْتَ عَنْ دَعْوَايَ يَا رَبُّ، وَافْتَدَيْتَ حَيَاتِي.٥٨
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
أَنْتَ شَهِدْتَ مَا أَسَاءُوا بِهِ إِلَيَّ يَا رَبُّ، فَاقْضِ فِي دَعْوَايَ.٥٩
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
قَدْ رَأَيْتَ انْتِقَامَهُمْ كُلَّهُ وَسَائِرَ مُؤَامَرَاتِهِمْ عَلَيَّ.٦٠
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
سَمِعْتَ تَعْيِيرَهُمْ يَا رَبُّ، وَجَمِيعَ مُؤَامَرَاتِهِمْ عَلَيَّ.٦١
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
وَسَمِعْتَ كَلامَ أَعْدَائِي وَتَدْبِيرَاتِهِمْ ضِدِّي الْيَوْمَ كُلَّهُ.٦٢
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
رَاقِبْ جُلُوسَهُمْ وَقِيَامَهُمْ، فَقَدْ أَصْبَحْتُ أُهْجِيَةً لَهُمْ.٦٣
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
جَازِهِمْ يَا رَبُّ بِمُقْتَضَى مَا جَنَتْهُ أَيْدِيهِمْ.٦٤
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
اجْعَلْ عَلَى قُلُوبِهِمْ غَشَاوَةً، وَلْتَكُنْ لَعْنَتُكَ عَلَيْهِمْ.٦٥
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
تَعَقَّبْهُمْ بِسُخْطٍ وَأَهْلِكْهُمْ مِنْ تَحْتِ سَمَاوَاتِكَ يَا رَبُّ.٦٦

< Lamentații 3 >