Lamentații 2
1 Cum a acoperit DOMNUL pe fiica Sionului cu un nor în mânia sa și a aruncat din cer pe pământ frumusețea lui Israel și nu și-a amintit de sprijinul piciorului său în ziua mâniei sale!
How hath the Lord covered the daughter of Zion with a cloud in his anger! he hath cast down from heaven unto the earth the beauty of Israel, and hath not remembered his footstool in the day of his anger.
2 DOMNUL a înghițit toate locuințele lui Iacob și nu a cruțat; el a dărâmat în furia sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a doborât la pământ; a pângărit împărăția și pe prinții ei.
The Lord hath swallowed up all the habitations of Jacob, and hath not pitied; he hath thrown down in his wrath the strong holds of the daughter of Judah; he hath brought them down to the ground: he hath profaned the kingdom and the princes thereof.
3 A retezat în mânia lui înverșunată întregul corn al lui Israel; și-a tras înapoi mâna lui dreaptă dinaintea dușmanului și a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur împrejur.
He hath cut off in fierce anger all the horn of Israel; he hath drawn back his right hand from before the enemy: and he hath burned up Jacob like a flaming fire, which devoureth round about.
4 El și-a încordat arcul ca un dușman; a stat în picioare cu dreapta lui ca un potrivnic și a ucis tot ce era plăcut ochiului în tabernacolul fiicei Sionului; și-a turnat furia ca pe un foc.
He hath bent his bow like an enemy, he hath stood with his right hand as an adversary, and hath slain all that were pleasant to the eye: in the tent of the daughter of Zion he hath poured out his fury like fire.
5 DOMNUL a fost precum un dușman; el a înghițit pe Israel, i-a înghițit toate palatele; i-a distrus întăriturile și a înmulțit jelirea și plângerea în fiica lui Iuda.
The Lord is become as an enemy, he hath swallowed up Israel; he hath swallowed up all her palaces, he hath destroyed his strong holds: and he hath multiplied in the daughter of Judah mourning and lamentation.
6 Și a luat cu violență tabernacolul său, precum ar fi fost o grădină; a distrus locurile lui de adunare; DOMNUL a făcut ca sărbătorile solemne și sabatele să fie uitate în Sion și a disprețuit, în indignarea mâniei sale, pe împărat și pe preot.
And he hath violently taken away his tabernacle, as if it were of a garden; he hath destroyed his place of assembly: the LORD hath caused solemn assembly and sabbath to be forgotten in Zion, and hath despised in the indignation of his anger the king and the priest.
7 DOMNUL a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat în mâna dușmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa DOMNULUI, ca în ziua unei sărbători solemne.
The Lord hath cast off his altar, he hath abhorred his sanctuary, he hath given up into the hand of the enemy the walls of her palaces: they have made a noise in the house of the LORD, as in the day of a solemn assembly.
8 DOMNUL a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a întins o coardă de măsurat, nu și-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut parapetul și zidul să plângă; acestea au lâncezit împreună.
The LORD hath purposed to destroy the wall of the daughter of Zion; he hath stretched out the line, he hath not withdrawn his hand from destroying: but he hath made the rampart and wall to lament; they languish together.
9 Porțile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus și i-a spart zăvoarele; împăratul ei și prinții ei sunt printre neamuri; legea, nu mai este; profeții ei de asemenea nu găsesc nicio viziune de la DOMNUL.
Her gates are sunk into the ground; he hath destroyed and broken her bars: her king and her princes are among the nations where the law is not; yea, her prophets find no vision from the LORD.
10 Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și păstrează tăcere; ei și-au aruncat țărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac; fecioarele Ierusalimului își pleacă ale lor capete la pământ.
The elders of the daughter of Zion sit upon the ground, they keep silence; they have cast up dust upon their heads; they have girded themselves with sackcloth: the virgins of Jerusalem hang down their heads to the ground.
11 Ochii mei se sfârșesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii și sugarii leșină pe străzile cetății.
Mine eyes do fail with tears, my bowels are troubled, my liver is poured upon the earth, for the destruction of the daughter of my people; because the young children and the sucklings swoon in the streets of the city.
12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele și vinul? când au leșinat asemenea celor răniți pe străzile cetății, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
They say to their mothers, Where is corn and wine? when they swoon as the wounded in the streets of the city, when their soul is poured out into their mothers’ bosom.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este mare ca marea: cine te poate vindeca?
What shall I testify unto thee? what shall I liken to thee, O daughter of Jerusalem? what shall I equal to thee, that I may comfort thee, O virgin daughter of Zion? for thy breach is great like the sea: who can heal thee?
14 Profeții tăi au văzut lucruri deșarte și nebunești pentru tine; și nu ți-au descoperit nelegiuirea, pentru a îndepărta captivitatea ta; ci au văzut pentru tine poveri false și motive de alungare.
Thy prophets have seen visions for thee of vanity and foolishness; and they have not discovered thine iniquity, to bring again thy captivity: but have seen for thee burdens of vanity and causes of banishment.
15 Toți cei care trec bat din palme pentru tine, șuieră și clatină din cap la fiica Ierusalimului, spunând: Aceasta este cetatea pe care oamenii o numeau Desăvârșirea Frumuseții, Bucuria Întregului Pământ?
All that pass by clap their hands at thee; they hiss and wag their head at the daughter of Jerusalem, [saying]: Is this the city that men called The perfection of beauty, The joy of the whole earth?
16 Toți dușmanii tăi și-au deschis gura împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți; ei spun: Noi am înghițit-o; într-adevăr aceasta este ziua pe care am așteptat-o; am găsit-o, am văzut-o.
All thine enemies have opened their mouth wide against thee; they hiss and gnash the teeth; they say, We have swallowed her up; certainly this is the day that we looked for; we have found, we have seen it.
17 DOMNUL a făcut ceea ce a plănuit; el a împlinit cuvântul său pe care l-a poruncit din zilele din vechime; a dărâmat și nu a cruțat; și a făcut ca dușmanul tău să se bucure de tine, a înălțat cornul potrivnicilor tăi.
The LORD hath done that which he devised; he hath fulfilled his word that he commanded in the days of old; he hath thrown down, and hath not pitied: and he hath caused the enemy to rejoice over thee, he hath exalted the horn of thine adversaries.
18 Inima lor a strigat către DOMNUL: Zid al fiicei Sionului, să curgă lacrimi ca un râu, zi și noapte; să nu îți dea odihnă, să nu înceteze lumina ochiului tău.
Their heart cried unto the Lord: O wall of the daughter of Zion, let tears run down like a river day and night; give thyself no respite; let not the apple of thine eye cease.
19 Ridică-te, strigă în noapte; la începutul gărzilor toarnă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului; înalță-ți mâinile spre el pentru viața copilașilor tăi, care leșină de foame la capătul fiecărei străzi.
Arise, cry out in the night, at the beginning of the watches; pour out thine heart like water before the face of the Lord: lift up thy hands toward him for the life of thy young children, that faint for hunger at the top of every street.
20 Privește, DOAMNE, și ia aminte cui i-ai făcut aceasta. Să-și mănânce femeile rodul lor și pe copiii de un lat de palmă? Să fie uciși preotul și profetul în sanctuarul Domnului?
See, O LORD, and behold, to whom thou hast done thus! shall the women eat their fruit, the children that are dandled in the hands? shall the priest and the prophet be slain in the sanctuary of the Lord?
21 Tânărul și bătrânul zac la pământ pe străzi, fecioarele mele și tinerii mei au căzut prin sabie; tu i-ai ucis în ziua mâniei tale, ai ucis și nu ai cruțat.
The youth and the old man lie on the ground in the streets; my virgins and my young men are fallen by the sword: thou hast slain them in the day of thine anger; thou hast slaughtered, [and] not pitied.
22 Ai chemat ca într-o zi solemnă spaimele mele de jur împrejur, astfel încât în ziua mâniei DOMNULUI nimeni nu a scăpat nici nu a rămas; pe cei pe care i-am înfășat și i-am crescut, dușmanul meu i-a mistuit.
Thou hast called, as in the day of a solemn assembly, my terrors on every side, and there was none that escaped or remained in the day of the LORD’S anger: those that I have dandled and brought up hath mine enemy consumed.
