< Judecătorii 17 >

1 Și era un om din muntele Efraim, al cărui nume era Mica.
در کوهستان افرایم مردی به نام میخا زندگی می‌کرد.
2 Și el i-a spus mamei sale: Cei o mie o sută de șekeli care ți s-au luat, despre care ai blestemat și ai vorbit în auzul meu, iată, argintul este la mine; eu l-am luat. Și mama sa a spus: Binecuvântat fii de DOMNUL, fiul meu.
روزی او به مادرش گفت: «آن هزار و صد مثقال نقره‌ای را که فکر می‌کردی از تو دزدیده‌اند و من شنیدم که دزدش را نفرین می‌کردی، نزد من است، من آن را برداشته‌ام.» مادرش گفت: «چون تو اعتراف کردی، خداوند تو را برکت خواهد داد.»
3 Și după ce a înapoiat cei o mie o sută de șekeli de argint mamei sale, mama sa a spus: Am dedicat, în întregime DOMNULUI, argintul din mâna mea pentru fiul meu, pentru a face un chip cioplit și un chip turnat; acum de aceea ți-l voi înapoia.
پس میخا آن مقدار نقره را که دزدیده بود، به مادرش پس داد. مادرش گفت: «من این نقره را وقف خداوند می‌نمایم و از آن یک بت نقره‌ای برای تو تهیه می‌کنم تا این لعنت از تو دور شود.»
4 Totuși a înapoiat banii mamei sale; și mama sa a luat două sute de șekeli de argint și i-a dat topitorului, care a făcut din ei un chip cioplit și un chip turnat, și amândouă erau în casa lui Mica.
پس مادرش دویست مثقال از آن نقره را گرفته، پیش زرگر برد و دستور داد با آن بُتی بسازد. بت ساخته شد و در خانهٔ میخا گذاشته شد. میخا در خانه‌اش علاوه بر بتها، ایفود نیز داشت. او یکی از پسرانش را به کاهنی بتخانهٔ خود تعیین نمود.
5 Și bărbatul Mica avea o casă de dumnezei; și a făcut un efod și terafimi și l-a consacrat pe unul dintre copiii săi, care a devenit preotul lui.
6 În zilele acelea nu era împărat în Israel, ci fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
در آن زمان بنی‌اسرائیل پادشاهی نداشت و هر کس هر کاری را که دلش می‌خواست انجام می‌داد.
7 Și era un tânăr din Betleem-Iuda, din familia lui Iuda, care era levit și locuia temporar acolo.
یک روز جوانی از قبیلهٔ لاوی که اهل بیت‌لحم یهودا بود شهر خود را ترک گفت تا جای مناسبی برای زندگی پیدا کند. در طول سفر به خانهٔ میخا در کوهستان افرایم رسید.
8 Și omul a plecat din cetatea Betleem-Iuda, ca să locuiască temporar unde ar putea găsi un loc, și călătorind, a ajuns la muntele Efraim, în casa lui Mica.
9 Și Mica i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Sunt levit din Betleem-Iuda și merg să locuiesc temporar unde aș găsi un loc.
میخا از او پرسید: «اهل کجا هستی؟» او گفت: «من از قبیلهٔ لاوی و اهل بیت‌لحم یهودا هستم و می‌خواهم جای مناسبی برای سکونت پیدا کنم.»
10 Și Mica i-a spus: Locuiește cu mine și să îmi fii părinte și preot și eu îți voi da zece șekeli de argint pe an și un costum de haine și merindele tale. Astfel levitul a intrat.
میخا گفت: «اگر بخواهی می‌توانی پیش من بمانی و کاهن من باشی. سالیانه ده مثقال نقره، یک دست لباس و خوراک به تو خواهم داد.» آن لاوی جوان موافقت کرد و پیش او ماند. میخا او را چون یکی از پسرانش می‌دانست
11 Și levitul a fost mulțumit să locuiască cu omul acela; și tânărul i-a fost ca unul dintre fiii săi.
12 Și Mica a consacrat pe levit; iar tânărul a devenit preotul său și a stat în casa lui Mica.
و وی را کاهن خود تعیین نمود و او در منزل میخا سکونت گزید.
13 Atunci Mica a spus: Acum știu că DOMNUL îmi va face bine, văzând că am un levit ca preot.
میخا گفت: «حال که از قبیلهٔ لاوی کاهنی برای خود دارم، می‌دانم که خداوند مرا برکت خواهد داد.»

< Judecătorii 17 >