< Iona 2 >

1 Atunci din pântecele peştelui Iona s-a rugat DOMNULUI Dumnezeul său,
És könyörge Jónás az Úrnak, az ő Istenének a halnak gyomrából.
2 Şi a spus: Din cauza necazului meu am strigat către DOMNUL iar el m-a ascultat; din pântecele iadului am strigat şi mi-ai auzit vocea. (Sheol h7585)
És mondá: Nyomorúságomban az Úrhoz kiálték és meghallgata engem; a Seol torkából sikolték és meghallád az én szómat. (Sheol h7585)
3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în mijlocul mărilor, şi potopurile m-au încercuit; toate talazurile tale şi valurile tale au trecut peste mine.
Mert mélységbe vetettél engem, tenger közepébe, és körülfogott engem a víz; örvényeid és habjaid mind átmentek rajtam!
4 Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi din nou voi privi spre templul tău sfânt.
És én mondám: Elvettettem a te szemeid elől; vajha láthatnám még szentséged templomát!
5 Apele m-au încercuit, până la suflet; adâncul m-a învăluit; papura era împletită în jurul capului meu.
Körülvettek engem a vizek lelkemig, mély ár kerített be engem, hinár szövődött fejemre.
6 Am coborât până la poalele munţilor; pământul cu zăvoarele lui era în jurul meu pentru totdeauna; totuşi ai scos viaţa mea din putrezire, DOAMNE, Dumnezeul meu.
A hegyek alapjáig sülyedtem alá; bezáródtak a föld závárjai felettem örökre! Mindazáltal kiemelted éltemet a mulásból, oh Uram, Istenem!
7 Când sufletul meu a leşinat în mine mi-am amintit de DOMNUL; şi rugăciunea mea a intrat la tine, în templul tău sfânt.
Mikor elcsüggedt bennem az én lelkem, megemlékeztem az Úrról, és bejutott az én könyörgésem te hozzád, a te szentséged templomába.
8 Cei care dau atenţie la deşertăciuni mincinoase îşi părăsesc propria lor milă.
A kik hiú bálványokra ügyelnek, elhagyják boldogságukat;
9 Dar îţi voi sacrifica cu vocea mulţumirii, voi împlini ceea ce am promis. Salvarea este a DOMNULUI.
De én hálaadó szóval áldozom néked; megadom, a mit fogadtam. Az Úré a szabadítás.
10 Şi DOMNUL i-a vorbit peştelui şi l-a vărsat pe Iona pe uscat.
És szóla az Úr a halnak, és kiveté Jónást a szárazra.

< Iona 2 >