Ioan 6
1 După acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileii, care este marea Tiberiadei.
After these things, Jesus went away across the sea of Galilee, that is, of Tiberias;
2 Și o mare mulțime îl urma pentru că vedeau miracolele lui pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.
and there was following him a great multitude, because they had been viewing the signs which he did upon such as were sick.
3 Și Isus a urcat pe munte și acolo s-a așezat cu discipolii săi.
But Jesus had gone up into the mountain, and, there, was sitting with his disciples.
4 Și paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
Now the passover was near, the feast of the Jews.
5 Atunci Isus, ridicând ochii și văzând că o mare mulțime a venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca aceștia să mănânce?
So then Jesus, lifting up his eyes, and beholding that a great multitude was coming unto him, saith unto Philip—Whence are we to buy loaves, that these may eat?
6 Și spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el știa ce avea să facă.
But, this, he was saying, to test him; for, he himself, knew, what he was about to do.
7 Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puțin.
Philip answered him—Two hundred denaries-worth of loaves, are not sufficient for them, that, each one, may take, a little.
8 Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:
One from among his disciples, Andrew, the brother of Simon Peter, saith unto him—
9 Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?
There is a little lad here, that hath five barley loaves, and two small fishes, —but, these, —what are they, for such numbers?
10 Și Isus a spus: Faceți oamenii să se așeze. Și în locul acela era multă iarbă. Atunci bărbații s-au așezat, în număr de aproape cinci mii.
Jesus said—Make the people recline. Now there was much grass in the place. So the men reclined, to the number of about five thousand.
11 Și Isus a luat pâinile și după ce a adus mulțumiri, [le]-a împărțit discipolilor, iar discipolii celor ce ședeau jos; la fel și din pești cât au dorit.
Jesus therefore took the loaves, and, giving thanks, went on distributing unto them that reclined; in like manner, of the small fishes also: as much as they were wishing.
12 După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi: Adunați frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se piardă.
And, when they were well-filled, he saith unto his disciples—Gather up the broken pieces left over, that nothing be lost.
13 Așadar, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor ce au mâncat.
So they gathered them up, and filled twelve baskets, with broken pieces out of the five barley loaves, —which were left over by them who had eaten.
14 Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.
The people, therefore, seeing what signs he wrought, began to say—This, is, of a truth, the prophet who was to come into the world.
15 De aceea Isus, știind că sunt gata să vină să îl ia cu forța să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
Jesus, therefore, getting to know that they were about to come, and seize him, that they might make him king, retired again into the mountain, himself, alone.
16 Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
But, when evening came, his disciples went down unto the sea;
17 Și s-au urcat într-o corabie și au trecut marea spre Capernaum. Și deja se făcuse întuneric și Isus tot nu venise la ei.
and, entering into a boat, were going across the sea into Capernaum. And, dark, already, had it become, and, not yet, had Jesus reached them;
18 Și marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
moreover the sea, by reason of a great wind that blew, was rising high.
19 Și după ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de corabie, și s-au temut.
Having therefore rowed about twenty-five or thirty furlongs, they observe Jesus, walking upon the sea, and, near the boat, coming; and they were affrighted.
20 Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeți.
But, he, saith unto them—It is, I: be not affrighted!
21 Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; și îndată corabia a sosit la țărmul spre care mergeau.
They were willing, therefore, to receive him into the boat; and, straightway, the boat was at land, whither they had been slowly going.
22 A doua zi, când mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, și că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
On the morrow, the multitude that was standing on the other side of the sea, saw that there was not, another small-boat, there, save one, —and that Jesus entered not, along with his disciples, unto the boat, but that, alone, his disciples departed: —
23 (Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise).
howbeit there came boats out of Tiberias, near the place where they did eat the bread, after the Lord had given thanks: —
24 Când a văzut așadar mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu erau acolo, au urcat și ei în corăbii și au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
When, therefore, the multitude saw, that, Jesus, was not there, nor yet his disciples, they themselves, got into the small boats, and came unto Capernaum, seeking Jesus;
25 Și când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi, când ai venit aici?
and, finding him on the other side of the sea, they said unto him—Rabbi! when, camest thou, hither?
26 Isus le-a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi mă căutați nu pentru că ați văzut miracolele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
Jesus answered them, and said—Verily, verily, I say unto you: Ye seek me, not because ye saw signs, but because ye did eat of the loaves and were filled.
27 Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică pe care Fiul omului v-o va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl. (aiōnios g166)
Be working, not for the food that perisheth, but for the food that endureth unto life age-abiding, —which, the Son of Man, unto you, will give; for upon, the same, hath the Father, even God, set his seal. (aiōnios g166)
28 Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?
They said, therefore, unto him—What are we to do, that we may be working the works of God?
29 Isus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în acela pe care l-a trimis el.
Jesus answered, and said unto them—This, is the work of God: that ye believe on him whom, he, hath sent forth.
30 De aceea i-au spus: Așadar ce semn faci tu, ca să vedem și să te credem? Ce lucrezi tu?
They said, therefore, unto him—What, then, art, thou, doing, by way of sign, that we may see, and believe in thee: what art thou working?
31 Părinții noștri au mâncat mană în pustie; așa cum este scris: Le-a dat pâine din cer să mănânce.
Our fathers, did eat, the manna, in the desert, —just as it is written: Bread out of heaven, he gave them to eat.
32 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
Jesus said unto them—Verily, verily, I say unto you: Not Moses, gave you the bread out of heaven; but, my Father, giveth you the real bread out of heaven.
33 Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer și dă viață lumii.
For, the bread of God, is that which is coming down out of heaven, and giving, life, unto the world.
34 Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.
They said, therefore, unto him—Sir! Evermore, give us this bread.
35 Și Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în mine, nicidecum nu va înseta niciodată.
Jesus said unto them—I, am the bread of life: he that cometh unto me, in nowise shall hunger, and, he that believeth on me, in nowise shall thirst, any more.
36 Dar v-am spus că: M-ați și văzut și tot nu credeți.
But I told you—Ye have even seen [me], and yet do not believe.
37 Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; și pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară;
All that which the Father is giving me, unto me, will have come, and, him that cometh unto me, in nowise will I cast out, —
38 Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
Because I have come down from heaven, —Not that I should be doing my own will, but the will of him that sent me.
39 Și aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.
And, this, is the will of him that sent me, That, of all that which he hath given me, I should lose nothing, but should raise it up at the last day.
40 Și aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care vede pe Fiul și crede în el, să aibă viață veșnică; și eu îl voi învia în ziua de apoi. (aiōnios g166)
For, this, is the will of my Father, That, every one that vieweth the Son, and believeth on him, should have life age-abiding, and, I, should raise him up, at the last day. (aiōnios g166)
41 Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.
The Jews, therefore, began to murmur concerning him, because he said—I, am the bread that came down out of heaven;
42 Și spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune el atunci: Am coborât din cer?
and were saying—Is not, this, Jesus, the son of Joseph, —of whom, we, know the father and the mother! How is it then, that he, now, saith: Out of heaven, have I come down?
43 De aceea Isus a răspuns și le-a zis: Nu cârtiți între voi.
Jesus answered, and said unto them—Be not murmuring, one with another:
44 Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage; și eu îl voi învia în ziua de apoi.
No one, can come unto me, except, the Father who sent me, draw him, —and, I, will raise him up, in the last day.
45 Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Așadar, fiecare om care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la mine.
It is written in the prophets, —And they shall be, all, the instructed of God: Every one who hath heard of the Father, and learned, cometh unto me.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.
Not that any one hath seen, the Father, save he who is from God, —this one, hath seen the Father.
Verily, verily, I say unto you: He that believeth, hath life age-abiding. (aiōnios g166)
48 Eu sunt pâinea vieții.
I am the bread of life: —
49 Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
Your fathers, did eat, in the desert, the manna, —and died:
50 Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce din ea oricine și să nu moară.
This, is the bread which, out of heaven, cometh down, that one, thereof, may eat, —and not die.
51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; și pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi da pentru viața lumii. (aiōn g165)
I, am the living bread, which, out of heaven, came down: If one eat of this bread, he shall live unto times age-abiding; and, the bread, moreover, which, I, will give, is, my flesh—for the world’s life. (aiōn g165)
52 De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?
The Jews, therefore, began to strive one with another, saying—How can this one, unto us, give his flesh to eat?
53 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi.
Jesus, therefore, said unto them—Verily, verily, I say unto you—Except ye eat the flesh of the Son of Man, and drink his blood, ye have not life within yourselves.
54 Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu are viață eternă, și eu îl voi învia în ziua de apoi. (aiōnios g166)
He that feedeth upon my flesh, and drinketh my blood, hath life age-abiding, and, I, will raise him up at the last day; (aiōnios g166)
55 Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, și sângele meu este într-adevăr băutură.
For, my flesh, is, true, food, and, my blood, is, true, drink:
56 Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu locuiește în mine, și eu în el.
He that feedeth upon my flesh, and drinketh my blood, in me, abideth, and, I, in him.
57 Așa cum Tatăl cel viu m-a trimis și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care mă mănâncă, va trăi și el prin mine.
Just as the living Father sent me, —and I live by reason of the Father, he also that feedeth upon me, even he, shall live by reason of me.
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu așa cum au mâncat părinții voștri mană și au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna. (aiōn g165)
This, is the bread, which, out of heaven, came down: —Not just as your fathers did eat—and died! He that feedeth upon this bread, shall live unto times age-abiding. (aiōn g165)
59 Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
These things, said he, as, in a synagogue, he was teaching, in Capernaum.
60 De aceea mulți dintre discipolii lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?
Many, of his disciples, therefore, when they heard, said—Hard, is this discourse, —Who can, thereunto, hearken?
61 Dar Isus, cunoscând în el însuși că discipolii lui cârteau despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticnește?
But Jesus, knowing within himself that his disciples were murmuring concerning this, said unto them—Doth, this, cause, you, to stumble?
62 Dar dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcându-se unde era mai înainte?
[What] then, if ye should view the Son of Man ascending where he was before? …
63 Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh și sunt viață.
The spirit, it is, that giveth life, —the flesh, profiteth, nothing: The declarations which, I, have spoken unto you, are, spirit, and, are, life.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus știa de la început cine erau cei care nu au crezut și cine este cel care îl va trăda.
But there are some from among you, who do not believe. For Jesus knew from the beginning, who they were that did not believe, and who it was would deliver him up; —
65 Și spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.
and he went on to say—For this cause, have I said unto you: No one, can come unto me, except it have been given him, of the Father.
66 De atunci mulți dintre discipolii lui au mers înapoi și nu mai umblau cu el.
Because of this, many from among his disciples, went away back, and, no longer, with him, were walking.
67 Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriți și voi să plecați?
Jesus, therefore, said unto the twelve—Are, ye also, wishing to withdraw?
68 Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne. (aiōnios g166)
Simon Peter answered him—Lord! unto whom, shall we go? Declarations of life age-abiding, thou hast; (aiōnios g166)
69 Și noi credem și suntem siguri că tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.
And, we, have believed, and come to know, —that, thou, art the Holy One of God.
70 Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol?
Jesus answered them—Did not, I, make choice, of you, the twelve? And yet, from among you, one, is, an adversary.
71 Și vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.
Now he was speaking of Judas, son of Simon Iscariot: for, the same, was about to deliver him up, —one of the twelve.
