< Ioan 20 >

1 În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.
Prvog dana u tjednu rano ujutro, još za mraka, dođe Marija Magdalena na grob i opazi da je kamen s groba dignut.
2 Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.
Otrči stoga i dođe k Šimunu Petru i drugom učeniku, kojega je Isus ljubio, pa im reče: “Uzeše Gospodina iz groba i ne znamo gdje ga staviše.”
3 De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.
Uputiše se onda Petar i onaj drugi učenik i dođoše na grob.
4 Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.
Trčahu obojica zajedno, ali onaj drugi učenik prestignu Petra i stiže prvi na grob.
5 Și, aplecându-se [și uitându‑se înăuntru], a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.
Sagne se i opazi povoje gdje leže, ali ne uđe.
6 Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.
Uto dođe i Šimun Petar koji je išao za njim i uđe u grob. Ugleda povoje gdje leže
7 Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
i ubrus koji bijaše na glavi Isusovoj, ali nije bio uz povoje, nego napose svijen na jednome mjestu.
8 Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.
Tada uđe i onaj drugi učenik koji prvi stiže na grob i vidje i povjerova.
9 Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.
Jer oni još ne upoznaše Pisma da Isus treba da ustane od mrtvih.
10 Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
Potom se učenici vratiše kući.
11 Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat [și a privit] în mormânt.
A Marija je stajala vani kod groba i plakala.
12 Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
Zaplakana zaviri u grob i ugleda dva anđela u bjelini kako sjede na mjestu gdje je ležalo tijelo Isusovo - jedan kod glave, drugi kod nogu.
13 Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.
Kažu joj oni: “Ženo, što plačeš?” Odgovori im: “Uzeše Gospodina mojega i ne znam gdje ga staviše.”
14 Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
Rekavši to, obazre se i ugleda Isusa gdje stoji, ali nije znala da je to Isus.
15 Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.
Kaže joj Isus: “Ženo, što plačeš? Koga tražiš?” Misleći da je to vrtlar, reče mu ona: “Gospodine, ako si ga ti odnio, reci mi gdje si ga stavio i ja ću ga uzeti.”
16 Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.
Kaže joj Isus: “Marijo!” Ona se okrene te će mu hebrejski: “Rabbuni!” - što znači: “Učitelju!”
17 Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.
Kaže joj Isus: “Ne zadržavaj se sa mnom jer još ne uziđoh Ocu, nego idi mojoj braći i javi im: Uzlazim Ocu svomu i Ocu vašemu, Bogu svomu i Bogu vašemu.”
18 Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.
Ode dakle Marija Magdalena i navijesti učenicima: “Vidjela sam Gospodina i on mi je to rekao.”
19 Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când ușile, unde discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în mijloc și le-a spus: Pace vouă.
I uvečer toga istog dana, prvog u tjednu, dok su učenici u strahu od Židova bili zatvorili vrata, dođe Isus, stane u sredinu i reče im: “Mir vama!”
20 Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
To rekavši, pokaza im svoje ruke i bok. I obradovaše se učenici vidjevši Gospodina.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.
Isus im stoga ponovno reče: “Mir vama! Kao što mene posla Otac i ja šaljem vas.”
22 Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:
To rekavši, dahne u njih i kaže im: “Primite Duha Svetoga.
23 Oricui remiteți păcatele, le sunt remise; și oricui le rețineți, sunt reținute.
Kojima otpustite grijehe, otpuštaju im se; kojima zadržite, zadržani su im.”
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
Ali Toma zvani Blizanac, jedan od dvanaestorice, ne bijaše s njima kad dođe Isus.
25 Ceilalți discipoli i-au spus așadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
Govorili su mu dakle drugi učenici: “Vidjeli smo Gospodina!” On im odvrati: “Ako ne vidim na njegovim rukama biljeg čavala i ne stavim svoj prst u mjesto čavala, ako ne stavim svoju ruku u njegov bok, neću vjerovati.”
26 Și după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru și Toma era cu ei; Isus a venit, ușile fiind închise, și a stat în picioare în mijloc și a spus: Pace vouă.
I nakon osam dana bijahu njegovi učenici opet unutra, a s njima i Toma. Vrata bijahu zatvorena, a Isus dođe, stade u sredinu i reče: “Mir vama!”
27 Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ți degetul aici și privește mâinile mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea; și nu fi fără credință, ci fii cu credință.
Zatim će Tomi: “Prinesi prst ovamo i pogledaj mi ruke! Prinesi ruku i stavi je u moj bok i ne budi nevjeran nego vjeran.”
28 Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu.
Odgovori mu Toma: “Gospodin moj i Bog moj!”
29 Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântați sunt cei ce nu au văzut și totuși au crezut.
Reče mu Isus: “Budući da si me vidio, povjerovao si. Blaženi koji ne vidješe, a vjeruju!”
30 Și într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezența discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
Isus je pred svojim učenicima učinio i mnoga druga znamenja koja nisu zapisana u ovoj knjizi.
31 Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și astfel, crezând, să aveți viață prin numele lui.
A ova su zapisana da vjerujete: Isus je Krist, Sin Božji, i da vjerujući imate život u imenu njegovu.

< Ioan 20 >