Ioan 11
1 Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.
And a certain man was sick, Lazarus of the town of Bethany, the brother of Mary and Martha.
2 (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
It was that Mary who anointed the feet of Jesus with perfume, and wiped them with her hair, whose brother Lazarus was sick.
3 De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.
And his two sisters sent to Jesus, and said: Our Lord, he whom thou lovest is sick.
4 Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
And Jesus said: This sickness is not that of death, but for the glory of God, that the Son of God may be glorified by means of it.
5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Now Jesus loved Martha and Mary, and Lazarus.
6 Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
And when he heard that he was sick, he remained in the place where he was two days.
7 Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
And afterwards he said to his disciples: Come, let us go again into Judaea.
8 Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?
His disciples say to him: Our Rabbi, the Jews have just sought to stone thee; and goest thou again thither.
9 Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
Jesus said to them: Are there not twelve hours in the day? And if a man walk in the daytime, he stumbleth not; because he seeth the light of the world.
10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
But if one walk in the night, he stumbleth; because there is no light in him.
11 Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
These things said Jesus, and afterwards he said to them: Lazarus our friend reposeth. But I go to awake him.
12 Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
His disciples say to him: Our Lord, if he sleepeth, he is recovering.
13 Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.
But Jesus spoke of his death; and they thought, he spoke of the sleep of repose.
14 De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.
Then Jesus said to them explicitly; Lazarus is dead.
15 Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.
And I rejoice, for your sakes, that I was not there; that ye may believe. But let us go there.
16 Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.
Thomas, who is called the Twin, said to his fellow-disciples: Let us also go and die with him.
17 Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
And Jesus came to Bethany, and found that he had been in the grave four days.
18 Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
Now Bethany was near to Jerusalem, distant from it about fifteen furlongs.
19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.
And many of the Jews had come to Martha and Mary, to comfort them concerning their brother.
20 Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.
And Martha, when she heard that Jesus was coming, went out to meet him; but Mary was sitting in the house.
21 Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
And Martha said to Jesus: My Lord, if thou hadst been here, my brother had not died.
22 Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
But even now, I know, that whatever thou wilt ask of God, he will give it thee.
23 Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
Jesus said to her: Thy brother will rise.
24 Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
Martha said to him: I know, that he will rise in the consolation, at the last day.
25 Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;
Jesus said to her: I am the consolation, and life. And he that believeth in me, though he should die, will live.
26 Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? (aiōn g165)
And every one that liveth, and believeth in me, will not die for ever. Believest thou this? (aiōn g165)
27 Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
She said to him: Yes, my Lord; I believe, that thou art the Messiah, the Son of God, that cometh into the world.
28 Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.
And when she had thus said, she went and called her sister Mary, secretly, and said to her: Our Rabbi hath come, and calleth for thee.
29 Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.
And Mary, when she heard it, rose up quickly, and went to meet him.
30 Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
And Jesus had not yet entered the village, but was in the place where Martha met him.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
Those Jews also, who were with her in the house and consoled her, when they saw that Mary rose up quickly and went out, followed after her; for they supposed, she was going to the grave to weep.
32 Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
And Mary, when she came where Jesus was and saw him, fell at his feet, and said to him: If thou hadst been here, my Lord, my brother had not died.
33 De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.
And when Jesus saw her weeping, and the Jews weeping who came with her, he was moved in spirit, and was agitated.
34 Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.
And he said: Where have ye laid him? They say to him: Our Lord, come, and see.
35 Isus plângea.
And the tears of Jesus came.
36 Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
And the Jews said: See, how much he loved him.
37 Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
And some of them said: Could not he who opened the eyes of the blind man, have caused that this also should not have died?
38 Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.
And Jesus, still agitated within, came to the grave. Now the grave was a cave, and a stone was laid upon its entrance.
39 Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.
And Jesus said: Take away this stone. Martha, the sister of the deceased, said to him: My Lord, by this time he is putrid; for four days have elapsed.
40 Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
Jesus said to her: Did I not tell thee, that if thou wouldst believe, thou shouldst see the glory of God?
41 Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.
And they took away the stone. And Jesus raised his eyes on high, and said: Father, I thank thee that thou hast heard me.
42 Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
And I know that thou hearest me always; but on account of this multitude that standeth here, I say these things; that they may believe, that thou hast sent me.
43 Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
And when he had thus spoken, he called with a loud voice: Lazarus, come forth!
44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
And the dead man came forth, with his hands and his feet swathed with bandages, and his face with a napkin. Jesus said to them: Loose him, and let him go.
45 Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
And many of the Jews who had come to Mary, when they saw what Jesus did, believed on him.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.
But some of them went to the Pharisees, and told them all that Jesus had done.
47 Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
And the chief priests and Pharisees assembled together, and said: What shall we do? For this man worketh many signs.
48 Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.
And if we thus let him alone, all the people will believe in him; and the Romans will come, and will take away our place and our nation.
49 Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,
But, one of them, named Caiaphas, was the high priest of that year; and he said to them: Ye know not any thing.
50 Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?
Neither do ye consider, that it is expedient for us, that one man die for the people, and not that this whole people perish.
51 Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;
This he said, however, not from the promptings of his own mind; but being the high priest of that year, he prophesied, that Jesus was about to die for the people:
52 Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.
and not only for the people, but also that he might collect together the sons of God that were dispersed.
53 De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
And from that day, they plotted to kill him.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.
And Jesus did not walk openly among the Jews; but retired from them to a place near the wilderness, to a town called Ephraim; and there he abode with his disciples.
55 Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.
And the passover of the Jews drew near: and many went up from the villages to Jerusalem, before the feast, that they might purify themselves.
56 Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?
And they sought for Jesus; and they said one to another, in the temple: What think ye? that he will not come to the feast?
57 Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
And the chief priests and the Pharisees had commanded that if any one knew where he was, he should make it known to them, that they might take him.
