Ioan 11
1 Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.
Now a man named Lazarus, of Bethany, was lying ill; he belonged to the same village as Mary and her sister Martha.
2 (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
This Mary, whose brother Lazarus was ill, was the Mary who anointed the Master with perfume, and wiped his feet with her hair.
3 De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.
The sisters, therefore, sent this message to Jesus – ‘Master, your friend is ill’;
4 Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
and, when Jesus heard it, he said, “This illness is not to end in death, but is to redound to the honor of God, in order that the Son of God may be honored through it.”
5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Jesus loved Martha and her sister, and Lazarus.
6 Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
Yet, when he heard of the illness of Lazarus, he still stayed two days in the place where he was.
7 Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
Then, after that, he said to his disciples, “Let us go to Judea again.”
8 Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?
“Rabbi,” they replied, “the authorities there were but just now seeking to stone you; and are you going there again?”
9 Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
“Are not there twelve hours in the day?” answered Jesus. “If someone walks about in the daytime, they don’t stumble, because they can see the light of the sun;
10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
but, if they walk about at night, they stumble, because they have not the light.”
11 Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
And, when he had said this, he added, “Our friend Lazarus has fallen asleep; but I am going so that I may wake him.”
12 Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
“If he has fallen asleep, Master, he will get well,” said the disciples.
13 Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.
But Jesus meant that he was dead; they, however, supposed that he was speaking of natural sleep.
14 De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.
Then he said to them plainly, “Lazarus is dead;
15 Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.
and I am glad for your sakes that I was not there, so that you may learn to believe in me. But let us go to him.”
16 Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.
At this, Thomas, who was called ‘The Twin,’ said to his fellow disciples, “Let us go too, so that we may die with him.”
17 Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
When Jesus reached the place, he found that Lazarus had been four days in the tomb already.
18 Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
Bethany being only about two miles from Jerusalem,
19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.
a number of the people had come there to comfort Martha and Mary because of their brother’s death.
20 Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.
When Martha heard that Jesus was coming, she went to meet him; but Mary sat quietly at home.
21 Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
“Master,” Martha said to Jesus, “if you had been here, my brother would not have died.
22 Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
Even now, I know that God will grant you whatever you ask him.”
23 Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
“Your brother will rise to life,” said Jesus.
24 Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
“I know that he will,” replied Martha, “in the resurrection at the Last day.”
25 Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;
“I am the resurrection and the life,” said Jesus. “He who believes in me will live, though he die;
26 Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? (aiōn g165)
and he who lives and believes in me will never die. Do you believe this?” (aiōn g165)
27 Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
“Yes Master,” she answered. “I have learned to believe that you are the Christ, the Son of God, who was to come into the world.”
28 Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.
After saying this, Martha went and called her sister Mary, and whispered, “The teacher is here, and is asking for you.”
29 Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.
As soon as Mary heard that, she got up quickly, and went to meet him.
30 Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
Jesus had not then come into the village, but was still at the place where Martha had met him.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
So the people, who were in the house with Mary, comforting her, when they saw her get up quickly and go out, followed her, thinking that she was going to the tomb to weep there.
32 Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
When Mary came where Jesus was and saw him, she threw herself at his feet. “Master,” she exclaimed, “if you had been here, my brother would not have died!”
33 De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.
When Jesus saw her weeping, and the people who had come with her weeping also, he groaned deeply, and was greatly distressed.
34 Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.
“Where have you buried him?” he asked. “Come and see, Master,” they answered.
35 Isus plângea.
Jesus burst into tears.
36 Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
“How he must have loved him!” the people exclaimed;
37 Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
but some of them said, “Could not this man, who gave sight to the blind man, have also prevented Lazarus from dying?”
38 Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.
Again groaning inwardly, Jesus came to the tomb. It was a cave, and a stone lay against the mouth of it.
39 Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.
“Move the stone away,” said Jesus. “Master,” said Martha, the sister of the dead man, “by this time the smell must be offensive, for this is the fourth day since his death.”
40 Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
“Didn’t I tell you,” replied Jesus, “that, if you would believe in me, you should see the glory of God?”
41 Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.
So they moved the stone away; and Jesus, with uplifted eyes, said, “Father, I thank you that you have heard my prayer.
42 Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
I know that you always hear me; but I say this for the sake of the people standing near, so that they may believe that you have sent me as your messenger.”
43 Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
Then, after saying this, Jesus called in a loud voice, “Lazarus! Come out!”
44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
The dead man came out, wrapped hand and foot in a winding-sheet; his face, too, had been wrapped in a cloth. “Set him free,” said Jesus, “and let him go.”
45 Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
In consequence of this, many of the people, who had come to visit Mary and had seen what Jesus did, put their faith in him.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.
Some of them, however, went to the Pharisees, and told them what he had done.
47 Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
The chief priests and the Pharisees called a meeting of the High Council, and said, “What are we to do, now that this man is giving so many signs?
48 Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.
If we allow him to continue as we are doing, everyone will believe in him; and the Romans will come and will take from us both our Temple and our nation.”
49 Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,
One of them, however, Caiaphas, who was high priest that year, said to them,
50 Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?
“You are utterly mistaken. You do not consider that it is better for you that one person should die for the people, rather than the whole nation should be destroyed.”
51 Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;
Now he did not say this of his own accord; but, as high priest that year, he prophesied that Jesus was to die for the nation –
52 Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.
And not for the nation only, but also that he might unite in one body the children of God now scattered far and wide.
53 De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
So from that day they plotted to put Jesus to death.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.
In consequence of this, Jesus did not go about publicly among the people any more, but left and went into the country bordering on the wilderness, to a town called Ephraim, where he stayed with his disciples.
55 Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.
But the Jewish Festival of the Passover was near; and many people had gone up from the country to Jerusalem, for their purification, before the Festival began.
56 Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?
So they looked for Jesus there, and said to one another, as they stood in the Temple Courts, “What do you think? Do you think he will come to the Festival?”
57 Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
The chief priests and the Pharisees had already issued orders that, if anyone learned where Jesus was, he should give information, so that they might arrest him.
