Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Eyüp şöyle yanıtladı:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
“Biliyorum, gerçekten öyledir, Ama Tanrı'nın önünde insan nasıl haklı çıkabilir?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Biri O'nunla tartışmak istese, Binde bir bile O'na yanıt veremez.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
O'nun bilgisi derin, gücü eşsizdir, Kim O'na direndi de ayakta kaldı?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
O dağları yerinden oynatır da, Dağlar farkına varmaz, Öfkeyle altüst eder onları.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Dünyayı yerinden oynatır, Direklerini titretir.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Güneşe buyruk verir, doğmaz güneş, Yıldızları mühürler.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
O'dur tek başına gökleri geren, Denizin dalgaları üzerinde yürüyen.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Büyük Ayı'yı, Oryon'u, Ülker'i, Güney takımyıldızlarını yaratan O'dur.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Anlayamadığımız büyük işler, Sayısız şaşılası işler yapan O'dur.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
İşte, yanımdan geçer, O'nu göremem, Geçip gider, farkına bile varmam.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Evet, O avını kaparsa, kim O'nu durdurabilir? Kim O'na, ‘Ne yapıyorsun’ diyebilir?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Tanrı öfkesini dizginlemez, Rahav'ın yardımcıları bile O'nun ayağına kapanır.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
“Nerde kaldı ki, ben O'na yanıt vereyim, O'nunla tartışmak için söz bulayım?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Haklı olsam da O'na yanıt veremez, Merhamet etmesi için yargıcıma yalvarırdım ancak.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
O'nu çağırsam, O da bana yanıt verseydi, Yine de inanmazdım sesime kulak verdiğine.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
O beni kasırgayla eziyor, Nedensiz yaralarımı çoğaltıyor.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Soluk almama izin vermiyor, Ancak beni acıya doyuruyor.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Sorun güç sorunuysa, O güçlüdür! Adalet sorunuysa, kim O'nu mahkemeye çağırabilir?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Suçsuz olsam ağzım beni suçlar, Kusursuz olsam beni suçlu çıkarır.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
“Kusursuz olsam da kendime aldırdığım yok, Yaşamımı hor görüyorum.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Hepsi bir, bu yüzden diyorum ki, ‘O suçluyu da suçsuzu da yok ediyor.’
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Kırbaç ansızın ölüm saçınca, O suçsuzların sıkıntısıyla eğlenir.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Dünya kötülerin eline verilmiş, Yargıçların gözünü kapayan O'dur. O değilse, kimdir?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
“Günlerim koşucudan çabuk, İyilik görmeden geçmekte.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Kamış sandal gibi kayıp gidiyor, Avının üstüne süzülen kartal gibi.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
‘Acılarımı unutayım, Üzgün çehremi değiştirip gülümseyeyim’ desem,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Bütün dertlerimden yılarım, Çünkü beni suçsuz saymayacağını biliyorum.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Madem suçlanacağım, Neden boş yere uğraşayım?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Sabun otuyla yıkansam, Ellerimi kül suyuyla temizlesem,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Beni yine pisliğe batırırsın, Giysilerim bile benden tiksinir.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
O benim gibi bir insan değil ki, O'na yanıt vereyim, Birlikte mahkemeye gideyim.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Keşke aramızda bir hakem olsa da, Elini ikimizin üstüne koysa!
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Tanrı sopasını üzerimden kaldırsın, Dehşeti beni yıldırmasın.
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
O zaman konuşur, O'ndan korkmazdım, Ama bu durumda bir şey yapamam.
