Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job respondió:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
“¡Sí, todo eso lo sé! Pero, ¿cómo puede alguien tener la razón delante Dios?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Si quisieras discutir con Dios, éste podría hacer mil preguntas que nadie puede responder.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Dios es tan sabio y poderoso que nadie podría desafiarlo y ganarle.
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
“Dios mueve las montañas de repente; las derriba en su ira.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Él sacude la tierra, haciendo temblar sus cimientos.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Él es quien puede ordenar que el sol no salga y que las estrellas no brillen.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Sólo él es quien extiende los cielos y camina sobre las olas del mar.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Él hizo las constelaciones de la Osa, de Orión, de las Pléyades y las estrellas del cielo austral.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Él es quien hace cosas increíbles que están más allá de nuestro entendimiento, cosas maravillosas que son incontables.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
“Pero cuando pasa junto a mí, no lo veo; cuando camina hacia adelante, es invisible para mí.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Si él quita, ¿Quién podrá impedírselo? ¿Quién va a preguntarle: ‘Qué haces’?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Dios no refrena su ira, y aplasta a los ayudantes de Rahab.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
“Así que, ¡cuánto menos podría responder a Dios, o elegir mis palabras para discutir con él!
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Aunque tenga razón, no puedo responderle. Debo implorar la misericordia de mi juez.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Aunque lo llamara para que viniera y él respondiera, no creo que me escuchara.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
“Me golpea con vientos de tormenta; me hiere una y otra vez, sin dar razón.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
No me da la oportunidad ni siquiera de recuperar el aliento; en cambio, llena mi vida de amargo sufrimiento.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Si de fuerza se trata, Dios es el más fuerte. Si es cuestión de justicia, entonces ¿quién fijará un tiempo para mi caso?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Aunque tenga razón, mi propia boca me condenaría; aunque sea inocente, él demostraría que estoy equivocado.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
¡Soy inocente! No me importa lo que me pase. ¡Odio mi vida!
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Por eso digo: ‘A Dios le da igual. Él destruye tanto al inocente como al malvado’.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Cuando el desastre golpea de repente, se burla de la desesperación de los inocentes.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
La tierra ha sido entregada al malvado; él ciega los ojos de los jueces; y si no es él, entonces ¿quién?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Los días de mi vida corren como un corredor, pasando a toda prisa sin que yo vea ninguna felicidad.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Pasan como veloces veleros, como el águila que se abalanza sobre su presa.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
“Si me dijera a mí mismo: ‘Olvidaré mis quejas; dejaré de llorar y seré feliz’,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
seguiría aterrado por todo mi sufrimiento, porque tú, Dios, no dirás que soy inocente.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Ya que estoy condenado, ¿qué sentido tiene discutir?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
¡Aunque me lavara con agua pura de la montaña y me limpiara las manos con jabón,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
me arrojarías a un pozo de lodo de modo que hasta mis propias ropas me odiarían!
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Porque Dios no es un ser mortal como yo, no puedo defenderme ni llevarlo a juicio.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Si hubiera un árbitro ¡que pudiera reunirnos a los dos!
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
¡Ojalá Dios dejara de golpearme con su vara y de aterrorizarme!
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Entonces podría hablar sin tener miedo; pero como lo tengo, no puedo!”
