Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Respondió Job y dijo:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
“Bien sé que es así. ¿Cómo puede el hombre ser justo frente a Dios?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Si pretendiera contender con él, de mil (cargos) no respondería a uno solo.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Él es sabio de corazón, poderoso y fuerte; ¿quién se le opuso y le salió bien?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Él traslada los montes, sin que sepan quién los trastorna en su ira.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Él remueve la tierra de su sitio, y sus columnas son sacudidas.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Él manda al sol, y este no sale, y encierra bajo sello las estrellas.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Él solo extiende los cielos, y anda sobre las olas del mar.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Él hizo la Osa, el Orión y las Pléyades, las constelaciones del cielo austral.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Él hace cosas grandes e insondables, y maravillas sin cuento y número.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
He aquí que pasa junto a mí, y yo no le veo; y si se retira, tampoco lo advierto.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Si Él toma una presa ¿quién hará que la devuelva? ¿quién podrá decirle: «¿Qué es lo que haces?»
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Él es Dios, no hay quien pueda doblegar su ira; debajo de Él se encorvan los auxiliares de Rahab.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
¿Cuánto menos podré yo responderle, elegir mis palabras frente a Él?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Aun teniendo yo razón, nada le respondería; imploraría la clemencia del que me juzga.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Aun cuando respondiera a mis clamores, no creería que había escuchado mi voz,
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Él, que me aplasta con un torbellino, y multiplica mis llagas sin causa.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
No me deja respirar y me harta de amargura.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Si se trata de fuerza, el poderoso es Él, y si de justicia (dice): «¿Quién me emplazará?»
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Aun cuando yo tuviera razón mi boca me condenaría, aunque fuera inocente, me declararía culpable.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Soy inocente, pero no me importa mi existencia, no hago caso de mi vida.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Es todo lo mismo; por eso he dicho: «Él acaba con el inocente como con el impío.»
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
¡Si al menos el azote matase de repente! Él se ríe de la prueba de los inocentes.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
La tierra ha sido entregada en manos de los malvados; Él mismo tapa el rostro de sus jueces. Si no es Él, ¿quién lo será?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Mis días pasaron más veloces que un correo, huyen sin ver cosa buena;
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
pasan como las naves de junco, cual águila que se arroja sobre la presa.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Si digo: «Olvidaré mis quejas, voy a mudar mi semblante, y me regocijaré»,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
me espantan todos mis dolores, pues sé que Tú no me declaras inocente.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Y si soy juzgado culpable, ¿por qué fatigarme en vano?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Aunque me lavara con agua de nieve, y con lejía limpiara mis manos,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Tú me sumergirías en el fango, y hasta mis vestidos me darían asco.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Porque Él no es un hombre como yo, a quien se pudiera decir: «¡Vamos juntos a juicio!»
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
No hay entre nosotros árbitro que ponga la mano sobre entrambos.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Aparte Él de mí su vara, y no me espante su terror:
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
entonces hablaré, sin tenerle miedo, porque así como estoy, no me conozco a mí mismo.”
