Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Јов одговори и рече:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Заиста, знам да је тако; јер како би могао човек бити прав пред Богом?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Ако би се хтео прети с Њим, не би Му могао одговорити од хиљаде на једну.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Мудар је срцем и јак снагом; ко се је опро Њему и био срећан?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Он премешта горе, да нико и не опази; превраћа их у гневу свом;
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Он креће земљу с места њеног да јој се ступови дрмају;
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Он кад запрети сунцу, не излази; Он запечаћава звезде;
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Он разапиње небо сам, и гази по валима морским;
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Он је начинио звезде кола и штапе и влашиће и друге југу у дну;
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Он чини ствари велике и неиспитиве и дивне, којима нема броја.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Гле, иде мимо мене, а ја не видим; прође, а ја га не опазим.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Гле, кад ухвати, ко ће Га нагнати да врати? Ко ће Му казати: Шта радиш?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Бог не устеже гнева свог, падају пода Њ охоли помоћници.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
А како би Му ја одговарао и бирао речи против Њега?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Да сам и прав, нећу Му се одговорити, ваља да се молим судији свом.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Да Га зовем и да ми се одзове, још не могу веровати да је чуо глас мој.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Јер ме је вихором сатро и задао ми много рана низашта.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Не да ми да одахнем, него ме сити горчинама.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Ако је на силу, гле, Он је најсилнији; ако на суд, ко ће ми сведочити?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Да се правдам, моја ће ме уста осудити; да сам добар, показаће да сам неваљао.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Ако сам добар, нећу знати за то; омрзао ми је живот мој.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Свеједно је; зато рекох: и доброг и безбожног Он потире.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Кад би још убио бич наједанпут! Али се смеје искушавању правих.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Земља се даје у руке безбожнику; лице судија њених заклања; ако не Он, да ко?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Али дани моји бише бржи од гласника; побегоше, не видеше добра.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Прођоше као брзе лађе, као орао кад лети за храну.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Ако кажем: Заборавићу тужњаву своју, оставићу гнев свој и окрепићу се;
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Страх ме је од свих мука мојих, знам да ме нећеш оправдати.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Бићу крив; зашто бих се мучио узалуд?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Да се измијем водом снежницом, и да очистим сапуном руке своје,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Тада ћеш ме замочити у јаму да се гаде на ме моје хаљине.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Јер није човек као ја да Му одговарам, да идем с Њим на суд;
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Нити има међу нама кмета да би ставио руку своју међу нас двојицу.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Нека одмакне од мене прут свој, и страх Његов нека ме не страши;
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Тада ћу говорити, и нећу Га се бојати; јер овако не знам за себе.
