Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Et respondens Job, ait:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
[Vere scio quod ita sit, et quod non justificetur homo compositus Deo.
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Si voluerit contendere cum eo, non poterit ei respondere unum pro mille.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Sapiens corde est, et fortis robore: quis restitit ei, et pacem habuit?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Qui transtulit montes, et nescierunt hi quos subvertit in furore suo.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Qui commovet terram de loco suo, et columnæ ejus concutiuntur.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Qui præcipit soli, et non oritur, et stellas claudit quasi sub signaculo.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Qui extendit cælos solus, et graditur super fluctus maris.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Qui facit Arcturum et Oriona, et Hyadas et interiora austri.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Qui facit magna, et incomprehensibilia, et mirabilia, quorum non est numerus.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Si venerit ad me, non videbo eum; si abierit, non intelligam.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Si repente interroget, quis respondebit ei? vel quis dicere potest: Cur ita facis?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Deus, cujus iræ nemo resistere potest, et sub quo curvantur qui portant orbem.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Quantus ergo sum ego, ut respondeam ei, et loquar verbis meis cum eo?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
qui etiam si habuero quippiam justum, non respondebo: sed meum judicem deprecabor.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Et cum invocantem exaudierit me, non credo quod audierit vocem meam.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
In turbine enim conteret me, et multiplicabit vulnera mea, etiam sine causa.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Non concedit requiescere spiritum meum, et implet me amaritudinibus.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Si fortitudo quæritur, robustissimus est; si æquitas judicii, nemo audet pro me testimonium dicere.
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Si justificare me voluero, os meum condemnabit me; si innocentem ostendero, pravum me comprobabit.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Etiam si simplex fuero, hoc ipsum ignorabit anima mea, et tædebit me vitæ meæ.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Unum est quod locutus sum: et innocentem et impium ipse consumit.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Si flagellat, occidat semel, et non de pœnis innocentum rideat.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Terra data est in manus impii; vultum judicum ejus operit. Quod si non ille est, quis ergo est?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Dies mei velociores fuerunt cursore; fugerunt, et non viderunt bonum.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Pertransierunt quasi naves poma portantes; sicut aquila volans ad escam.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Cum dixero: Nequaquam ita loquar: commuto faciem meam, et dolore torqueor.
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Verebar omnia opera mea, sciens quod non parceres delinquenti.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Si autem et sic impius sum, quare frustra laboravi?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Si lotus fuero quasi aquis nivis, et fulserint velut mundissimæ manus meæ,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
tamen sordibus intinges me, et abominabuntur me vestimenta mea.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Neque enim viro qui similis mei est, respondebo; nec qui mecum in judicio ex æquo possit audiri.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Non est qui utrumque valeat arguere, et ponere manum suam in ambobus.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Auferat a me virgam suam, et pavor ejus non me terreat.
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Loquar, et non timebo eum; neque enim possum metuens respondere.]
