< Iov 9 >

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Felele pedig Jób, és monda:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Igaz, jól tudom, hogy így van; hogyan is lehetne igaz a halandó ember Istennél?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Ha perelni akarna ő vele, ezer közül egy sem felelhetne meg néki.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Bölcs szívű és hatalmas erejű: ki szegülhetne ellene, hogy épségben maradjon?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
A ki hegyeket mozdít tova, hogy észre se veszik, és megfordítja őket haragjában.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
A ki kirengeti helyéből a földet, úgy hogy oszlopai megrepedeznek.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
A ki szól a napnak és az fel nem kél, és bepecsételi a csillagokat.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
A ki egymaga feszítette ki az egeket, és a tenger hullámain tapos.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
A ki teremtette a gönczölszekeret, a kaszás csillagot és a fiastyúkot és a délnek titkos tárait.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
A ki nagy dolgokat cselekszik megfoghatatlanul, és csudákat megszámlálhatatlanul.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Ímé, elvonul mellettem, de nem látom, átmegy előttem, de nem veszem észre.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Ímé, ha elragad valamit, ki akadályozza meg; ki mondhatja néki: Mit cselekszel?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Ha az Isten el nem fordítja az ő haragját, alatta meghajolnak Ráháb czinkosai is.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Hogyan felelhetnék hát én meg ő néki, és lelhetnék vele szemben szavakat?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
A ki, ha szinte igazam volna, sem felelhetnék néki; kegyelemért könyörögnék ítélő birámhoz.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Ha segítségül hívnám és felelne is nékem, még sem hinném, hogy szavamat fülébe vevé;
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
A ki forgószélben rohan meg engem, és ok nélkül megsokasítja sebeimet.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Nem hagyna még lélekzetet se vennem, hanem keserűséggel lakatna jól.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Ha erőre kerülne a dolog? Ímé, ő igen erős; és ha ítéletre? Ki tűzne ki én nékem napot?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Ha igaznak mondanám magamat, a szájam kárhoztatna engem; ha ártatlannak: bűnössé tenne engemet.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Ártatlan vagyok, nem törődöm lelkemmel, útálom az életemet.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Mindegy ez! Azért azt mondom: elveszít ő ártatlant és gonoszt!
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Ha ostorával hirtelen megöl, neveti a bűntelenek megpróbáltatását.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
A föld a gonosz kezébe adatik, a ki az ő biráinak arczát elfedezi. Nem így van? Kicsoda hát ő?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Napjaim gyorsabbak valának a kengyelfutónál: elfutának, nem láttak semmi jót.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Ellebbentek, mint a gyorsan járó hajók, miként zsákmányára csap a keselyű.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Ha azt mondom: Nosza elfelejtem panaszomat, felhagyok haragoskodásommal és vidám leszek:
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Megborzadok az én mindenféle fájdalmamtól; tudom, hogy nem találsz bűntelennek engem.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Rossz ember vagyok én! Minek fáraszszam hát magamat hiába?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Ha hóvízzel mosakodom is meg, ha szappannal mosom is meg kezeimet:
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Akkor is a posványba mártanál engem és az én ruháim is útálnának engem.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Mert nem ember ő, mint én, hogy néki megfelelhetnék, és együtt pörbe állanánk.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Nincs is közöttünk igazlátó, a ki kezét közbe vethesse kettőnk között!
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Venné csak el rólam az ő veszszejét, és az ő rettentésével ne rettegtetne engem:
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Akkor szólanék és nem félnék tőle: mert nem így vagyok én magammal!

< Iov 9 >