Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job prit la parole et dit:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Je sais bien qu’il en est ainsi; Comment l’homme serait-il juste devant Dieu?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
S’il voulait contester avec lui, Sur mille choses il ne pourrait répondre à une seule.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
A lui la sagesse et la toute-puissance: Qui lui résisterait impunément?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Il transporte soudain les montagnes, Il les renverse dans sa colère.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Il secoue la terre sur sa base, Et ses colonnes sont ébranlées.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Il commande au soleil, et le soleil ne paraît pas; Il met un sceau sur les étoiles.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Seul, il étend les cieux, Il marche sur les hauteurs de la mer.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Il a créé la Grande Ourse, l’Orion et les Pléiades, Et les étoiles des régions australes.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Il fait des choses grandes et insondables, Des merveilles sans nombre.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Voici, il passe près de moi, et je ne le vois pas, Il s’en va, et je ne l’aperçois pas.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
S’il enlève, qui s’y opposera? Qui lui dira: Que fais-tu?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Dieu ne retire point sa colère; Sous lui s’inclinent les appuis de l’orgueil.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Et moi, comment lui répondre? Quelles paroles choisir?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Quand je serais juste, je ne répondrais pas; Je ne puis qu’implorer mon juge.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Et quand il m’exaucerait, si je l’invoque, Je ne croirais pas qu’il eût écouté ma voix,
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Lui qui m’assaille comme par une tempête, Qui multiplie sans raison mes blessures,
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Qui ne me laisse pas respirer, Qui me rassasie d’amertume.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Recourir à la force? Il est tout-puissant. A la justice? Qui me fera comparaître?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Suis-je juste, ma bouche me condamnera; Suis-je innocent, il me déclarera coupable.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Innocent! Je le suis; mais je ne tiens pas à la vie, Je méprise mon existence.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Qu’importe après tout? Car, j’ose le dire, Il détruit l’innocent comme le coupable.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Si du moins le fléau donnait soudain la mort!… Mais il se rit des épreuves de l’innocent.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
La terre est livrée aux mains de l’impie; Il voile la face des juges. Si ce n’est pas lui, qui est-ce donc?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Mes jours sont plus rapides qu’un courrier; Ils fuient sans avoir vu le bonheur;
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Ils passent comme les navires de jonc, Comme l’aigle qui fond sur sa proie.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Si je dis: Je veux oublier mes souffrances, Laisser ma tristesse, reprendre courage,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Je suis effrayé de toutes mes douleurs. Je sais que tu ne me tiendras pas pour innocent.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Je serai jugé coupable; Pourquoi me fatiguer en vain?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Quand je me laverais dans la neige, Quand je purifierais mes mains avec du savon,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Tu me plongerais dans la fange, Et mes vêtements m’auraient en horreur.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Il n’est pas un homme comme moi, pour que je lui réponde, Pour que nous allions ensemble en justice.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Il n’y a pas entre nous d’arbitre, Qui pose sa main sur nous deux.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Qu’il retire sa verge de dessus moi, Que ses terreurs ne me troublent plus;
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Alors je parlerai et je ne le craindrai pas. Autrement, je ne suis point à moi-même.
