Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job vastasi ja sanoi:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
"Totisesti minä tiedän, että niin on; kuinka voisi ihminen olla oikeassa Jumalaa vastaan!
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Jos ihminen tahtoisi riidellä hänen kanssaan, ei hän voisi vastata hänelle yhteen tuhannesta.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Hän on viisas mieleltään ja väkevä voimaltaan kuka on niskoitellut häntä vastaan ja jäänyt rankaisematta?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Hän siirtää vuoret äkkiarvaamatta, hän kukistaa ne vihassansa;
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
hän järkyttää maan paikaltaan, ja sen patsaat vapisevat;
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
hän kieltää aurinkoa, ja se ei nouse, ja hän lukitsee tähdet sinetillään;
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
hän yksinänsä levittää taivaat ja tallaa meren kuohun kukkuloita;
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
hän loi Seulaset ja Kalevanmiekan, Otavan ja eteläiset tähtitarhat;
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
hän tekee suuria, tutkimattomia tekoja, ihmeitä ilman määrää.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Katso, hän käy ohitseni, enkä minä häntä näe; hän liitää ohi, enkä minä häntä huomaa.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Katso, hän tempaa saaliinsa, kuka voi häntä estää, kuka sanoa hänelle: 'Mitä sinä teet?'
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Jumala ei taltu vihastansa; hänen allensa vaipuvat Rahabin auttajat.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Minäkö sitten voisin vastata hänelle, valita sanojani häntä vastaan?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Vaikka oikeassakin olisin, en saisi vastatuksi; minun täytyisi tuomariltani armoa anoa.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Jos minä huutaisin ja hän minulle vastaisikin, en usko, että hän ottaisi korviinsa huutoani,
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
hän, joka ajaa minua takaa myrskytuulessa ja lisää haavojeni lukua syyttömästi,
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
joka ei anna minun vetää henkeäni, vaan täyttää minut katkeralla tuskalla.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Jos väkevän voimaa kysytään, niin hän sanoo: 'Tässä olen!' mutta jos oikeutta, niin: 'Kuka vetää minut tilille?'
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Vaikka olisin oikeassa, niin oma suuni tuomitsisi minut syylliseksi; vaikka olisin syytön, niin hän kuitenkin minut vääräksi tekisi.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Syytön minä olen. En välitä hengestäni, elämäni on minulle halpa.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Yhdentekevää kaikki; sentähden minä sanon: hän lopettaa niin syyttömän kuin syyllisenkin.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Jos ruoska äkkiä surmaa, niin hän pilkkaa viattomain epätoivoa.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Maa on jätetty jumalattoman valtaan, hän peittää sen tuomarien kasvot-ellei hän, kuka sitten?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Minun päiväni rientävät juoksijata nopeammin, pakenevat onnea näkemättä,
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
ne kiitävät pois niinkuin ruokovenheet, niinkuin kotka, joka iskee saaliiseen.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Jos ajattelen: tahdon unhottaa tuskani, muuttaa muotoni ja ilostua,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
niin minä kauhistun kaikkia kipujani, tiedän, ettet julista minua viattomaksi.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Syyllisenä täytyy minun olla; miksi turhaan itseäni vaivaan?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Jos vaikka lumessa peseytyisin ja puhdistaisin käteni lipeällä,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
silloinkin sinä upottaisit minut likakuoppaan, niin että omat vaatteeni minua inhoisivat.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Sillä ei ole hän ihminen niinkuin minä, voidakseni vastata hänelle ja käydäksemme oikeutta keskenämme.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Ei ole meillä riidanratkaisijaa, joka laskisi kätensä meidän molempien päälle
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
ja ottaisi hänen vitsansa pois minun päältäni, niin ettei hänen kauhunsa peljättäisi minua;
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
silloin minä puhuisin enkä häntä pelkäisi, sillä ei ole mitään sellaista tunnollani."
