Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
And Job answereth and saith: —
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Truly I have known that [it is] so, And what — is man righteous with God?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
If he delight to strive with Him — He doth not answer him one of a thousand.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Wise in heart and strong in power — Who hath hardened toward Him and is at peace?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Who is removing mountains, And they have not known, Who hath overturned them in His anger.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Who is shaking earth from its place, And its pillars move themselves.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Who is speaking to the sun, and it riseth not, And the stars He sealeth up.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Stretching out the heavens by Himself, And treading on the heights of the sea,
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Making Osh, Kesil, and Kimah, And the inner chambers of the south.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Doing great things till there is no searching, And wonderful, till there is no numbering.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Lo, He goeth over by me, and I see not, And He passeth on, and I attend not to it.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Lo, He snatches away, who bringeth it back? Who saith unto Him, 'What dost Thou?'
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
God doth not turn back His anger, Under Him bowed have proud helpers.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
How much less do I — I answer Him? Choose out my words with Him?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Whom, though I were righteous, I answer not, For my judgment I make supplication.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Though I had called and He answereth me, I do not believe that He giveth ear [to] my voice.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Because with a tempest He bruiseth me, And hath multiplied my wounds for nought.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
He permitteth me not to refresh my spirit, But filleth me with bitter things.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
If of power, lo, the Strong One; And if of judgment — who doth convene me?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
If I be righteous, Mine mouth doth declare me wicked, Perfect I am! — it declareth me perverse.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Perfect I am! — I know not my soul, I despise my life.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
It is the same thing, therefore I said, 'The perfect and the wicked He is consuming.'
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
If a scourge doth put to death suddenly, At the trial of the innocent He laugheth.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Earth hath been given Into the hand of the wicked one. The face of its judges he covereth, If not — where, who [is] he?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
My days have been swifter than a runner, They have fled, they have not seen good,
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
They have passed on with ships of reed, As an eagle darteth on food.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Though I say, 'I forget my talking, I forsake my corner, and I brighten up!'
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
I have been afraid of all my griefs, I have known that Thou dost not acquit me.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
I — I am become wicked; why [is] this? [In] vain I labour.
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
If I have washed myself with snow-water, And purified with soap my hands,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Then in corruption Thou dost dip me, And my garments have abominated me.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
But if a man like myself — I answer him, We come together into judgment.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
If there were between us an umpire, He doth place his hand on us both.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
He doth turn aside from off me his rod, And His terror doth not make me afraid,
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
I speak, and do not fear Him, But I am not right with myself.
