Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then Job answered and said,
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Of a truth I know that it is so: but how can man be just with God?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
If he be pleased to contend with him, he cannot answer him one of a thousand.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
[He is] wise in heart, and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and prospered?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Which removeth the mountains, and they know it not, when he overturneth them in his anger.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Which shaketh the earth out of her place, and the pillars thereof tremble.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Which commandeth the sun, and it riseth not; and sealeth up the stars.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Which alone stretcheth out the heavens, and treadeth upon the waves of the sea.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Which maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers of the south.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Which doeth great things past finding out; yea, marvelous things without number.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Lo, he goeth by me, and I see him not: he passeth on also, but I perceive him not.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Behold, he seizeth [the prey], who can hinder him? who will say unto him, What doest thou?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
God will not withdraw his anger; the helpers of Rahab do stoop under him.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
How much less shall I answer him, and choose out my words [to reason] with him?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Whom, though I were righteous, yet would I not answer; I would make supplication to mine adversary.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
If I had called, and he had answered me; yet would I not believe that he hearkened unto my voice.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
For he breaketh me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
He will not suffer me to take my breath, but filleth me with bitterness.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
If [we speak] of the strength of the mighty, lo, [he is there]! and if of judgment, who will appoint me a time?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Though I be righteous, mine own mouth shall condemn me: though I be perfect, it shall prove me perverse.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
I am perfect; I regard not myself; I despise my life.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
It is all one; therefore I say, He destroyeth the perfect and the wicked.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
If the scourge slay suddenly, he will mock at the trial of the innocent.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
The earth is given into the hand of the wicked: he covereth the faces of the judges thereof; if [it be] not [he], who then is it?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Now my days are swifter than a post: they flee away, they see no good.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
They are passed away as the swift ships: as the eagle that swoopeth on the prey.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
If I say, I will forget my complaint, I will put off my [sad] countenance, and be of good cheer:
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
I am afraid of all my sorrows, I know that thou wilt not hold me innocent.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
I shall be condemned; why then do I labour in vain?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
If I wash myself with snow water, and make my hands never so clean;
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Yet wilt thou plunge me in the ditch, and mine own clothes shall abhor me.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
For he is not a man, as I am, that I should answer him, that we should come together in judgment.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
There is no daysman betwixt us, that might lay his hand upon us both.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Let him take his rod away from me, and let not his terror make me afraid:
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Then would I speak, and not fear him; for I am not so in myself.
