Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then Job answered and said:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Of a truth, I know that it is so: For how can man be just before God?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
If he choose to contend with him, He cannot answer him to one charge of a thousand.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
He is excellent in wisdom, mighty in strength: Who hath hardened himself against him, and prospered?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
He removeth the mountains, and they know it not; He overturneth them in his anger.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
He shaketh the earth out of her place, And the pillars thereof tremble.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
He commandeth the sun, and it riseth not, And he sealeth up the stars.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
He alone spreadeth out the heavens, And walketh upon the high waves of the sea.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
He made the Bear, Orion, and the Pleiades, And the secret chambers of the South.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
He doeth great things past finding out, Yea, wonderful things without number.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Lo! he goeth by me, but I see him not; He passeth along, but I do not perceive him.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Lo! he seizeth, and who can hinder him? Who will say to him, What doest thou?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
God will not turn away his anger; The proud helpers are brought low before him.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
How much less shall I answer him, And choose out words to contend with him?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Though I were innocent, I would not answer him; I would cast myself on the mercy of my judge.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Should I call, and he make answer to me, I could not believe that he listened to my voice, —
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
He who falleth upon me with a tempest, And multiplieth my wounds without cause!
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Who will not suffer me to take my breath, But filleth me with bitterness!
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
If I look to strength, “Lo! here am I!” [[saith he, ]] If to justice, “Who shall summon me to trial?”
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Though I were upright, yet must my own mouth condemn me; Though I were innocent, He would prove me perverse.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Though I were innocent, I would not care for myself; I would despise my life.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
It is all one; therefore I will affirm, He destroyeth the righteous and the wicked alike.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
When the scourge bringeth sudden destruction, He laugheth at the sufferings of the innocent.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
The earth is given into the hands of the wicked; He covereth the face of the judges thereof; If it be not He, who is it?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
My days have been swifter than a courier; They have fled away; they have seen no good.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
They have gone by like the reed-skiffs; Like the eagle, darting upon his prey.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
If I say, I will forget my lamentation, I will change my countenance, and take courage,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Still am I in dread of the multitude of my sorrows; For I know that thou wilt not hold me innocent.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
I shall be found guilty; Why then should I labor in vain?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
If I wash myself in snow, And cleanse my hands with lye,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Still wilt thou plunge me into the pit, So that my own clothes will abhor me.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
For He is not a man, as I am, that I may contend with him, And that we may go together into judgment;
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
There is no umpire between us, Who may lay his hand upon us both.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Let him take from me his rod, And not dismay me with his terrors,
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Then I will speak, and not be afraid of him: For I am not so at heart.
