Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then answered Job, and said,
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Truly I know that it is so: and how could a mortal be righteous before God?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
If he were desirous to enter into a contest with him, he could not give him one answer out of a thousand.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
He is wise of heart, and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and escaped unscathed?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
[He it is] who removeth mountains, and they know it not, yea, when he overturneth them in his anger;
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Who shaketh the earth loose out of her place, that her pillars tremble;
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Who speaketh to the sun, and he shineth not, and around the stars he placeth a seal;
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Who spread out the heavens by himself alone, and treadeth upon the hillocks of the sea;
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Who made the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers the south;
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Who doth great things which are quite unsearchable, and wonders which are quite without number.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Lo, were he to go past by me, I should not see him; and were he to pass along, I should not perceive him.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Behold, were he to snatch aught away, who could hold him back? who would say unto him, What dost thou?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
God will not withdraw his anger: beneath him sink down the helpers of the proud.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
How much less then could I answer him, and select my words [to contend] with him?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Whom, were I even righteous, I could not answer? to him that condemneth me I could [only] make supplication.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Or were I to call, and he would answer me, I could yet not believe that he would give ear unto my voice—
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
He that bruiseth me with [his] tempest, and multiplieth my wounds without a cause.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
He suffereth me not to recover my breath; but feedeth me overmuch with bitter things.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
If it regard strength, lo, he is the powerful; and if justice, who will cite him for me to appear?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
If I were righteous even, my own mouth would condemn me: were I innocent, it would still prove me perverse.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
I am innocent; I will not have regard for myself: I will despise my life.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
One thing is [certain], therefore have I said it, The innocent and the wicked he bringeth to their end.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
If a scourge should slay suddenly, he will mock at the trial of the guiltless.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Is a land given up into the hand of the wicked? he covereth the faces of its judges: if this be not the truth, who is it then?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
And my days pass swifter than a runner: they flee away, they see no happiness,
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
They hasten along like pirate ships: like the eagle that stoopeth down upon his food.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
If I say, I will forget my complaint, I will leave off my sorrowful countenance, and recover my cheerfulness:
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
O then would I be in dread of all my pains; I know that thou wilt not declare me innocent.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
I must ever be guilty: why then should I fatigue myself for nought?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
If I were to wash myself in snow-water, to cleanse myself in the purity of my hands:
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Even then wouldst thou plunge me in the ditch, that my own clothes would render me abhorred.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
For he is not a man, like me, that I could answer him, that we should enter together into a contest.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
There is no one who can decide between us, who could lay his hand upon us both.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Let him but remove from me his rod, and let not his dread terrify me:
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Then would I speak, and not fear him; for the like I feel not within me.
