Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Så tog Job til Orde og svarede:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
"Jeg ved forvist, at således er det, hvad Ret har en dødelig over for Gud?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Vilde Gud gå i Rette med ham, kan han ikke svare på et af tusind!
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Viis af Hjerte og vældig i Kraft hvo trodsede ham og slap vel derfra?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Han flytter Bjerge så let som intet, vælter dem om i sin Vrede,
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
ryster Jorden ud af dens Fuger, så dens Grundstøtter bæver;
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
han taler til solen, så skinner den ikke, for Stjernerne sætter han Segl,
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
han udspænder Himlen ene, skrider hen over Havets Kamme,
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
han skabte Bjørnen, Orion, Syvstjernen og Sydens Kamre,
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
han øver ufattelig Vælde og Undere uden Tal!
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Går han forbi mig, ser jeg ham ikke, farer han hen, jeg mærker ham ikke;
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
røver han, hvem mon der hindrer ham i det? Hvo siger til ham: "Hvad gør du?"
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Gud lægger ikke Bånd på sin Vrede, Rahabs Hjælpere bøjed sig under ham;
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
hvor kan jeg da give ham Svar og rettelig føje min Tale for ham!
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Har jeg end Ret, jeg kan dog ej svare, må bede min Dommer om Nåde!
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Nævned jeg ham, han svared mig ikke, han hørte, tror jeg, ikke min Røst,
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
han, som river mig bort i Stormen, giver mig - Sår på Sår uden Grund,
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
ikke lader mig drage Ånde, men lader mig mættes med beskeing.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Gælder det Kæmpekraft, melder han sig! Gælder det Ret, hvo stævner ham da!
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Har jeg end Ret, må min Mund dog fælde mig, er jeg end skyldfri, han gør mig dog vrang!
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Skyldfri er jeg, ser bort fra min Sjæl og agter mit Liv for intet!
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Lige meget; jeg påstår derfor: Skyldfri og skyldig gør han til intet!
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Når Svøben kommer med Død i et Nu, så spotter han skyldfries Hjertekval;
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Jorden gav han i gudløses Hånd, hylder dens Dommeres Øjne til, hvem ellers, om ikke han?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Raskere end Løberen fløj mine Dage, de svandt og så ikke Lykke,
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
gled hen som Både af Si, som en Ørn, der slår ned på Bytte.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Dersom jeg siger: "Mit Suk vil jeg glemme, glatte mit Ansigt og være glad,"
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
må jeg dog grue for al min Smerte, jeg ved, du kender mig ikke fri.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Jeg skal nu engang være skyldig, hvorfor da slide til ingen Nytte?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Toed jeg mig i Sne og tvætted i Lud mine Hænder,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
du dypped mig dog i Pølen, så Klæderne væmmedes ved mig.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Thi du er ikke en Mand som jeg, så jeg kunde svare, så vi kunde gå for Retten sammen;
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
vi savner en Voldgiftsmand til at lægge sin Hånd på os begge!
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Fried han mig for sin Stok, og skræmmed hans Rædsler mig ikke,
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
da talte jeg uden at frygte ham, thi min Dom om mig selv er en anden!
