Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Odpověděv pak Job, řekl:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
I ovšem vím, žeť tak jest; nebo jak by mohl člověk spravedliv býti před Bohem silným?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
A chtěl-li by se hádati s ním, nemohl by jemu odpovědíti ani na jedno z tisíce slov.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Moudrého jest srdce a silný v moci. Kdo zatvrdiv se proti němu, pokoje užil?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
On přenáší hory, než kdo shlédne, a podvrací je v prchlivosti své.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
On pohybuje zemí z místa jejího, tak že se třesou sloupové její.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
On když zapovídá slunci, nevychází, a hvězdy zapečeťuje.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
On roztahuje nebe sám, a šlapá po vlnách mořských.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
On učinil Arktura, Oriona, Kuřátka a hvězdy skryté na poledne.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
On činí věci veliké, a to nevystižitelné a divné, jimž není počtu.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Ano jde-li mimo mne, tedy nevidím; ovšem když pomíjí, neznamenám ho.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Tolikéž jestliže co uchvátí, kdo mu to rozkáže navrátiti? Kdo dí jemu: Co činíš?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Nezdržel-li by Bůh hněvu svého, klesli by před ním spolu spuntovaní, jakkoli mocní.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Jakž bych já tedy jemu odpovídati, a jaká slova svá proti němu vyhledati mohl?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Kterémuž, bych i spravedliv byl, nebudu odpovídati, ale před soudcím svým pokořiti se budu.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Ač bych pak i volal, a on mi se ozval, neuvěřím, aby vyslyšel hlas můj,
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Poněvadž vichřicí setřel mne, rozmnožil rány mé bez příčiny.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Aniž mi dá oddechnouti, ale sytí mne hořkostmi.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Obrátil-li bych se k moci, aj, onť jest nejsilnější; pakli k soudu, kdo mi rok složí?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Jestliže se za spravedlivého stavěti budu, ústa má potupí mne; pakli za upřímého, převráceného mne býti ukáží.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Jsem-li upřímý, nebudu věděti toho; nenáviděti budu života svého.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Jediná jest věc, pročež jsem to mluvil, že upřímého jako bezbožného on zahlazuje.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Jestliže bičem náhle usmrcuje, zkušování nevinných se posmívá;
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Země dána bývá v ruku bezbožného, tvář soudců jejich zakrývá: jestliže ne on, kdož jiný jest?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Dnové pak moji rychlejší byli nežli posel; utekli, aniž viděli dobrých věcí.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Pominuli jako prudké lodí, jako orlice letící na pastvu.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Dím-li: Zapomenu se na své naříkání, zanechám horlení svého, a posilím se:
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Lekám se všech bolestí svých, vida, že mne jich nezprostíš.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Jestli jsem bezbožný, pročež bych nadarmo pracoval?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Ano bych se i umyl vodou sněžnou, a očistil mýdlem ruce své,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Tedy v jámě pohřížíš mne, tak že se ode mne zprzní i to roucho mé.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Nebo Bůh není člověkem jako já, jemuž bych odpovídati mohl, a abychom vešli spolu v soud.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Aniž máme prostředníka mezi sebou, kterýž by rozhodl nás oba.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Kdyby odjal ode mne prut svůj, a strach jeho aby mne nekormoutil,
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Tehdáž bych mluvil, a nebál bych se, poněvadž není toho tak při mně.
