Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Иов в отговор рече:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Наистина зная, че това е така, Но как ще се оправдае човек пред Бога?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Ако поиска да се съди с Него, Не може да му отговори за едно от хиляда.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Мъдро сърце и мощна сила има Бог; Кой, като е упорствувал против Него, е благоденствувал?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Той премества планините и те не усещат Когато ги е превърнал в гнева Си.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Той поклаща земята от мястото й, Тъй щото и стълбовете й треперят.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Той заповядва на слънцето, и не изгрява; И туря под печат звездите.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Той сам простира небесата, И стъпва на морските вълни.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Той прави съзвездията - Мечката, Ориона и Плеядите, И скритите пространства на юг.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Той прави велики и неизследими дела. И безбройни чудеса.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Ето, минава край мене, и не Го виждам; Преминава и не Го съглеждам;
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Ако грабна плячка, кой ще Му забрани? Кой ще Му рече: Що правиш?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Ако Бог не оттегли гнева Си, Горделивите помощници се повалят под Него!
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Колко по-малко бих могъл аз да Му отговоря И да избера думите си, за да разисквам с Него!
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Комуто, и праведен ако бях, не можех отговори, Но щях да повярвам, че е послушал гласа ми.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Ако извиках, и ми отговореше, Не щях да повярвам, че е послушал гласа ми.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Защото ме смазва с вихрушка, И умножава раните ми без причина.
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Не ме оставя да си отдъхна, Но ме насища с горчивини.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
Ако е дума за силата на мощните; Ето ме! Би казал Той; И ако за съд, би казал: Кой ще Ми определи време да съдя?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Даже ако бях праведен, осъдили ме биха собствените ми уста; Ако бях непорочен, Той би ме показал опърничав.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Макар да бях непорочен, не бих зачитал себе си, Презрял бих живота си.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Все едно е; затова казвам: Той погубва и непорочния и нечестивия,
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Ако бичът Му убива внезапно, Той се смее при изпитанията на невинните.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Земята е предадена в ръцете на нечестивите; Той покрива лицата на съдиите; Ако не, тогава кой е, който прави това?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
А моите дни са по-бързи от бързоходец; Бягат без да видят добро;
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Преминаха като леки кораби, Като орел, който се спуща върху лова.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Ако река: Ще забравя оплакването си, Ще оставя желанието си, и ще се утеша.
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
В ужас съм от всичките си скърби Зная, че Ти няма да ме имаш за невинен;
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Нечестив ще се считам; Защо, прочее, да се трудя напразно?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Ако се умия със снежна вода, И очистя със сапун ръцете си,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Ти пак ще ме хвърлиш в тинята, Така щото и самите ми дрехи ще се гнусят от мене.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
Защото Той не е човек, както съм аз, та да Му отговоря И да дойдем заедно на съд.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Няма посредник помежду ни, Който да тури ръката си върху двама ни,
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Нека оттегли от мене тоягата Си, И ужасът Му да не ме уплашва.
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Тогава ще говоря, и няма да се боя от Него; Защото в себе си не съм така уплашен.
