Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Əyyub belə cavab verdi:
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
«Belə olduğunu, həqiqətən, bilirəm. Amma Allah qarşısında insan necə haqlı çıxa bilər?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
Əgər Onunla kimsə mübahisə etmək istəsə, Onun min sualına bir cavab tapa bilməz.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Hikməti dərin, gücü tükənməyən Odur. Ona qarşı duranlardan kim sağ qalıb?
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Allah dağları yerindən oynadar, Dağlar heç bilməz. Qəzəbi ilə onları alt-üst edər.
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Dünyanı yerindən oynadar, Dirəklərini lərzəyə salar.
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Əmr etsə, günəş doğmaz, Ulduzların işığını örtüb möhürlər.
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Odur təkbaşına göyləri sərən, Dəniz dalğalarının üstündə gəzən.
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Odur Böyük Ayı, Orion, Ülkər bürclərini, Cənub bürclərini yaradan.
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Odur dərk etmədiyimizdən də böyük işlər görən, Saysız xariqələr göstərən.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Bax yanımdan elə keçər ki, Onu görə bilmərəm, Elə keçib gedər ki, heç hiss etmərəm.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Nə isə tutub apararsa, kim Ona mane ola bilər? Kim Ona “Nə edirsən?” deyə bilər?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
Allah qəzəbini geri döndərməz, Rahavın köməkçiləri belə, ayağı altda qalar.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
Belə isə Ona necə cavab verə bilərəm? Hüzurunda necə söz tapa bilərəm?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Günahsız olsam belə, Ona cavab verə bilmərəm, Rəhm etsin deyə Hökmdarıma yalvarmalıyam.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Onu çağıranda O mənə cavab versə belə, Yenə inanmıram ki, O, səsimi eşidir.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
Çünki tufanla məni əzir, Nahaq yerə yaralarımı çoxaldır,
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
Məni nəfəs almağa qoymur, Məni acılarla cana doydurur,
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
İş qüvvədədirsə, O qüvvəlidir, İş ədalətdədirsə, kim Onu hakimin qarşısına apara bilər?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
Mən günahsız olsam belə, dilim məni ittiham edər, Kamil olsam belə, məni təqsirkar çıxarar.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
Kamil olsam da, bir şey deyiləm, Öz həyatıma xor baxıram.
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
Hamısı birdir, ona görə deyirəm: “O həm kamili, həm də günahkarı yox edir”.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
Əgər qəfil ölüm gəlsə, Günahsızların əzabına gülür.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
Dünya pislərə təslim edilib, Dünya hakimlərinin gözünü bağlayan Odur. O deyilsə, bəs kimdir?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
Günlərim sürətlə qaçır, çapardan sürətlidir, Bir xeyir tapmadan qaçırlar.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
Qamış qayıq kimi keçib gedirlər Ovunun üstünə şığıyan qartal kimidirlər.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
Bu şikayətimi unutmaq istəsəm, Sifətimin ifadəsini dəyişib ürəyimin açılmasını istəsəm,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
Bu əziyyətdən yenə vahimələnərəm, Məni günahsız saymayacağını bilərəm.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
Madam ki yenə günahkar çıxacağam, Boş yerə niyə belə zəhmət çəkim?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Əgər qar suyu ilə yuyunsam, Əllərimi gilabı ilə yusam,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Yenə də məni çirkaba batırarsan, Paltarlarım belə, məndən iyrənir.
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
O mənim kimi insan olmadığına görə Ona cavab verə bilmirəm, məhkəməyə birgə gedə bilmirəm.
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
Kaş aramızda bir hakim olaydı, Əlini ikimizin də üzərinə qoyaydı.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Allah Öz dəyənəyini üstümdən götürəydi, Dəhşəti ilə məni vahimələndirməyəydi.
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
O zaman Ondan qorxmadan danışardım, Amma bu vəziyyətdə heç nə edə bilmirəm.
