Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

“Asase so som nyɛ den mma onipa ana? Ne nkwanna nte sɛ ɔpaani de?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Sɛnea akoa ani gyina anwummere sunsuma, anaasɛ ɔpaani ho pere no nʼakatua ho no,

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

saa ara na wɔatwa asram hunu ato me hɔ, ne anadwo a ɔhaw wɔ mu ama me.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Sɛ meda a, midwen bisa se, ‘Bere bɛn na ade bɛkye?’ Nanso anadwo twa mu nkakrankakra, na mepere kosi ahemadakye.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

Asunson ne aporɔporɔw afura me nipadua, me were atetew na ɛrefi nsu.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

“Me nna kɔ ntɛm sen ɔnwemfo akurokurowa, na ɛkɔ awiei a anidaso biara nni mu.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Ao, Onyankopɔn, kae sɛ me nkwanna te sɛ ɔhome; na mʼani renhu anigye bio da.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

Ani a ehu me mprempren no renhu me bio; mobɛhwehwɛ me, nanso na minni hɔ bio.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

Sɛnea omununkum yera na etu kɔ, saa ara na nea ɔkɔ ɔda mu no nsan mma bio. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

Ɔrensan mma ne fi da biara da bio; nʼatenae renkae no bio.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

“Ɛno nti meremmua mʼano; mifi me honhom ahoyeraw mu akasa, mefi me kra ɔyaw mu anwiinwii.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

So meyɛ ɛpo anaa aboa kɛse a ɔwɔ bun mu, na mode me ahyɛ ɔwɛmfo nsa yi?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Sɛ midwen sɛ minya awerɛkyekye wɔ me mpa so, na mʼakongua adwudwo mʼanwiinwii ano a,

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

ɛno mpo na wode adaeso yi me hu na wode anisoadehu hunahuna me,

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

ɛno nti mepɛ ɔsɛn ne owu, sen me nipadua yi.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

Mimmu me nkwa; mentena ase afebɔɔ. Munnyaa me; na me nna nka hwee.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

“Ɔdesani ne hena a ne ho hia wo sɛɛ, na wʼani ku ne ho,

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

na wohwehwɛ ne mu anɔpa biara na wosɔ no hwɛ bere biara?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

Worennyi wʼani mfi me so da, anaasɛ worennyaa me bere tiaa bi mpo ana?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

Sɛ mayɛ bɔne a, dɛn na mayɛ wo, Ao adesamma so wɛmfo? Adɛn nti na watu wʼani asi me so? Mayɛ adesoa ama wo ana?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

Adɛn nti na wonkata me mmarato so na womfa me bɔne nkyɛ me? Ɛrenkyɛ biara, mɛda mfutuma mu. Wobɛhwehwɛ me nanso na minni hɔ bio.”