Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

“¿No es la vida de los seres humanos como una condena a trabajos forzados? ¿No pasan sus días como los de un jornalero?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Como un esclavo que anhela un poco de sombra, como un obrero que espera ansiosamente el día de la paga,

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

me han tocado meses de vacío y noches de miseria.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Cuando me acuesto me pregunto: ‘¿Cuándo me levantaré?’ Pero la noche sigue y sigue, y doy vueltas en la cama hasta el amanecer.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

Mi cuerpo está cubierto de gusanos y sucio; mi piel está agrietada, con llagas que supuran.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

Mis días pasan más rápido que la lanzadera de un tejedor y llegan a su fin sin esperanza.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Recuerda que mi vida es sólo un soplo; no volveré a ver la felicidad.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

Los que me miran ya no me verán; sus ojos me buscarán, pero yo me habré ido.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

Cuando una nube desaparece, se va, al igual que quien baja al Seol no vuelve a subir. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

Nunca volverán a casa, y la gente que conocían los olvidará.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

“Entonces no, no me callaré; hablaré en la agonía de mi espíritu; me quejaré en la amargura de mi alma.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

¿Acaso soy el mar, o soy un monstruo marino para que ustedes tengan que cuidarme?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Si me digo a mí mismo: ‘Me sentiré mejor si me acuesto en mi cama’, o ‘me servirá recostarme en mi sofá’,

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

entonces me asustas tanto con sueños y con visiones

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

que prefiero ser estrangulado; prefiero morir antes que convertirme en un simple saco de huesos.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

“¡Odio mi vida! Sé que no viviré mucho tiempo. Déjame en paz porque mi vida es sólo un soplo.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

¿Por qué los seres humanos son tan importantes para ti? ¿Por qué te preocupas tanto por ellos

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

que los vigilas cada mañana y los examinas a cada momento? ¿No dejarás nunca de mirarme?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

¿No me dejarás nunca en paz el tiempo suficiente para recuperar el aliento?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

¿Qué he hecho mal? ¿Qué te he hecho, Vigilante de la Humanidad? ¿Por qué me has convertido en tu objetivo, de tal modo que soy una carga hasta para mí mismo?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

Si es así, ¿por qué no perdonas mis pecados y quitas mi culpa? Ahora mismo voy a tumbarme en el polvo, y aunque me busques, me habré ido”.