Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Не искушение ли житие человеку на земли, и якоже наемника повседневнаго жизнь его?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Или якоже раб бояйся господа своего и улучив сень? Или якоже наемник ждый мзды своея?
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Такожде и аз ждах месяцы тщы, нощи же болезней даны ми суть.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Аще усну, глаголю: когда день? Егда же востану, паки: когда вечер? Исполнен же бываю болезней от вечера до утра.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Месится же мое тело в гнои червей, обливаю же грудие земли, гной стружа.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Житие же мое есть скоряе беседы, погибе же во тщей надежди.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Помяни убо, яко дух мой живот, и ктому не возвратится око мое видети благая.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Не узрит мене око видящаго мя: очи Твои на мне, и ктому несмь,
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
якоже облак очищен от небесе: аще бо человек снидет во ад, ктому не взыдет, (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
ни возвратится во свой дом, ниже имать его познати ктому место его.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Убо ниже аз пощажу уст моих, возглаголю в нужди сый, отверзу уста моя горестию души моея сотеснен.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Еда море есмь, или змий, яко учинил еси на мя хранение?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Рекох, яко утешит мя одр мой, произнесу же ко мне на едине слово на ложи моем:
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
устрашаеши мя сониями и видениями ужасаеши мя:
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
свободиши от духа моего душу мою, от смерти же кости моя.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Не поживу бо во век, да долготерплю: отступи от мене, тще бо житие мое.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Что бо есть человек, яко возвеличил еси его? Или яко внимаеши умом к нему?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Или посещение твориши ему по всяко утро и в покои судити его имаши?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Доколе не оставиши мене, ниже отпускаеши мя, дондеже поглощу слины моя в болезни?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Аще аз согреших, что Тебе возмогу соделати, сведый ум человечь? Почто мя еси положил прекословна Тебе, и есмь Тебе бременем?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Почто неси сотворил беззаконию моему забвения, и очищения греха моего? Ныне же в землю отиду, утренюяй же несмь ктому.
