Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Није ли човек на војсци на земљи? А дани његови нису ли као дани надничарски?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Као што слуга уздише за сеном и као што надничар чека да сврши,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Тако су мени дати у наследство месеци залудни и ноћи мучне одређене ми.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Кад легнем, говорим: Кад ћу устати? И кад ће проћи ноћ? И ситим се преврћући се до сванућа.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Тело је моје обучено у црве и у груде земљане, кожа моја пуца и рашчиња се.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Дани моји бржи бише од чунка, и прођоше без надања.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Опомени се да је мој живот ветар, да око моје неће више видети добра,
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Нити ће ме видети око које ме је виђало; и твоје очи кад погледају на ме, мене неће бити.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
Као што се облак разилази и нестаје га, тако ко сиђе у гроб, неће изаћи, (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Неће се више вратити кући својој, нити ће га више познати место његово.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Зато ја нећу бранити устима својим, говорићу у тузи духа свог, нарицати у јаду душе своје.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Еда ли сам море или кит, те си наместио стражу око мене?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Кад кажем: Потешиће ме одар мој, постеља ће ми моја олакшати тужњаву,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Тада ме страшиш снима и препадаш ме утварама,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Те душа моја воли бити удављена, воли смрт него кости моје.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Додијало ми је; нећу до века живети; прођи ме се; јер су дани моји таштина.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Шта је човек да га много цениш и да мариш за њ?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Да га походиш свако јутро, и сваки час кушаш га?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Кад ћеш се одвратити од мене и пустити ме да прогутам пљуванку своју?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Згрешио сам; шта ћу Ти чинити, о чувару људски? Зашто си ме метнуо себи за белегу, те сам себи на тегобу?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Зашто ми не опростиш грех мој и не уклониш моје безакоње? Јер ћу сад лећи у прах, и кад ме потражиш, мене неће бити.
