< Iov 7 >
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Por acaso o ser humano não tem um trabalho duro sobre a terra, e não são seus dias como os dias de um assalariado?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Como o servo suspira pela sombra, e como o assalariado espera por seu pagamento,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Assim também me deram por herança meses inúteis, e me prepararam noites de sofrimento.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Quando eu me deito, pergunto: Quando me levantarei? Mas a noite se prolonga, e me canso de me virar [na cama] até o amanhecer.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Minha carne está coberta de vermes e de crostas de pó; meu pele está rachada e horrível.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Meus dias são mais rápidos que a lançadeira do tecelão, e perecem sem esperança.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Lembra-te que minha vida é um sopro; meus olhos não voltarão a ver o bem.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Os olhos dos que me veem não me verão mais; teus olhos estarão sobre mim, porém deixarei de existir.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol )
A nuvem se esvaece, e passa; assim também quem desce ao Xeol nunca voltará a subir. (Sheol )
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Nunca mais voltará à sua casa, nem seu lugar o conhecerá.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Por isso eu não calarei minha boca; falarei na angústia do meu espírito, e me queixarei na amargura de minha alma.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Por acaso sou eu o mar, ou um monstro marinho, para que me ponhas guarda?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Quando eu digo: Minha cama me consolará; meu leito aliviará minhas queixa,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Então tu me espantas com sonhos, e me assombras com visões.
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Por isso minha alma preferia a asfixia [e] a morte, mais que meus ossos.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Odeio [a minha vida]; não viverei para sempre; deixa-me, pois que meus dias são inúteis.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
O que é o ser humano, para que tanto o estimes, e ponhas sobre ele teu coração,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
E o visites a cada manhã, e a cada momento o proves?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Até quando não me deixarás, nem me liberarás até que eu engula minha saliva?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Se pequei, o eu que te fiz, ó Guarda dos homens? Por que me fizeste de alvo de dardos, para que eu seja pesado para mim mesmo?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
E por que não perdoas minha transgressão, e tiras minha maldade? Porque agora dormirei no pó, e me buscarás de manhã, porém não mais existirei.