Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Er ikke et menneskes liv på jorden en krigstjeneste, og hans dager som en dagarbeiders dager?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Lik en træl som higer efter skygge, og lik en dagarbeider som venter på sin lønn,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
således har jeg fått i eie måneder fulle av nød, og møiefulle netter er falt i min lodd.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Når jeg legger mig, da sier jeg: Når skal jeg stå op? Og lang blir aftenen, og jeg blir trett av å kaste mig hit og dit inntil morgenlysningen.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Mitt kjøtt er klædd med makk og med skorper som av jord; min hud skrukner og brister.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Mine dager farer hurtigere avsted enn en veverskyttel, og de svinner bort uten håp.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Kom i hu at mitt liv er et pust! Aldri mere skal mitt øie se noget godt.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Den som nu ser mig, skal ikke mere få øie på mig; når dine øine søker efter mig, er jeg ikke mere.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
En sky blir borte og farer avsted; således er det med den som farer ned til dødsriket - han stiger ikke op derfra, (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
han vender ikke mere tilbake til sitt hus, og hans sted kjenner ham ikke lenger.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Så vil da heller ikke jeg legge bånd på min munn; jeg vil tale i min ånds trengsel, jeg vil klage i min sjels bitre smerte.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Er jeg et hav eller et havuhyre, siden du setter vakt over mig?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Når jeg sier: Min seng skal trøste mig, mitt leie skal hjelpe mig å bære min sorg,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
da skremmer du mig med drømmer og forferder mig med syner.
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Derfor foretrekker min sjel å kveles - heller døden enn disse avmagrede ben!
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Jeg er kjed av dette; jeg lever ikke evindelig; la mig være, for mine dager er et pust.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Hvad er et menneske, at du gir så meget akt på ham og retter dine tanker på ham,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
at du opsøker ham hver morgen og prøver ham hvert øieblikk?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Hvor lenge skal det vare før du vender dine øine bort fra mig? Vil du ikke slippe mig til jeg får svelget mitt spytt?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Har jeg syndet, hvad ondt gjorde jeg da mot dig, du menneskevokter? Hvorfor har du gjort mig til skive for dig, så jeg er mig selv til byrde?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Og hvorfor tilgir du ikke min brøde og forlater mig min misgjerning? For nu må jeg legge mig i støvet; når du søker mig, er jeg ikke mere.
