Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

Non ha l'uomo un termine della sua milizia in su la terra? E [non sono] i suoi giorni simili a quelli di un mercenario?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Come il servo aspira all'ombra, E il mercenario aspetta il premio della sua opera;

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

Così mi sono stati dati per eredità de' mesi molesti; E mi sono state assegnate per parte mia notti penose.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Se mi son posto a giacere, dico: Quando mi leverò? Quando sarà passata la notte? E mi stanco di dimenarmi fino all'alba.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

La mia carne è rivestita di vermini, e di gromma di terra; La mia pelle si schianta, e si disfa.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

I miei giorni son passati via più leggermente che la spola del tessitore, E son venuti meno senza speranza.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Ricordati che la mia vita [è] un vento, [Che] l'occhio mio non tornerà [più] a vedere il bene.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

L'occhio di chi mi vede non mi riguarderà [più]; [Se tu rivolgi] gli occhi verso me, io non [sarò] più.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

[Come] la nuvola si dilegua, e se ne va via; Così chi scende nel sepolcro non [ne] salirà [più fuori]. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

Egli non ritornerà più a casa sua, E il luogo suo non lo riconoscerà più.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

Io altresì non ratterrò la mia bocca; Io parlerò nell'angoscia del mio spirito, Io mi lamenterò nell'amaritudine dell'anima mia.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

[Sono] io un mare, o una balena, Che tu mi ponga guardia attorno?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Quando io dico: La mia lettiera mi darà alleggiamento, Il mio letto solleverà [parte] del mio lamento;

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

Allora tu mi sgomenti con sogni, E mi spaventi con visioni.

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

Talchè io nell'animo sceglierei innanzi di essere strangolato, E [innanzi vorrei] la morte che le mie ossa.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

Io son tutto strutto; io non viverò in perpetuo; Cessati da me; conciossiachè i miei giorni [non sieno altro che] vanità.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

Che cosa [è] l'uomo, che tu ne faccia sì grande stima, Che tu ponga mente ad esso?

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

E che tu lo visiti ogni mattina, E ad ogni momento l'esamini?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

Fino a quando non ti rivolgerai indietro da me, [E] non mi darai alcuna posa, Tanto che io possa inghiottir la mia saliva?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

Io ho peccato; che opererò inverso te, o Guardiano degli uomini? Perchè mi hai posto per tuo bersaglio, E [perchè] sono io grave a me stesso?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

E perchè non perdoni il mio misfatto, E non rimuovi la mia iniquità? Conciossiachè di presente giacerò nella polvere; E, se [poi] tu mi ricerchi, io non sarò [più].