Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

Non ha forse un duro lavoro l'uomo sulla terra e i suoi giorni non sono come quelli d'un mercenario?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Come lo schiavo sospira l'ombra e come il mercenario aspetta il suo salario,

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

così a me son toccati mesi d'illusione e notti di dolore mi sono state assegnate.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Se mi corico dico: «Quando mi alzerò?». Si allungano le ombre e sono stanco di rigirarmi fino all'alba.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

Ricoperta di vermi e croste è la mia carne, raggrinzita è la mia pelle e si disfà.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

I miei giorni sono stati più veloci d'una spola, sono finiti senza speranza.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Ricordati che un soffio è la mia vita: il mio occhio non rivedrà più il bene.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

Non mi scorgerà più l'occhio di chi mi vede: i tuoi occhi saranno su di me e io più non sarò.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

Una nube svanisce e se ne va, così chi scende agl'inferi più non risale; (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

non tornerà più nella sua casa, mai più lo rivedrà la sua dimora.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

Ma io non terrò chiusa la mia bocca, parlerò nell'angoscia del mio spirito, mi lamenterò nell'amarezza del mio cuore!

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

Son io forse il mare oppure un mostro marino, perché tu mi metta accanto una guardia?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Quando io dico: «Il mio giaciglio mi darà sollievo, il mio letto allevierà la mia sofferenza»,

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

tu allora mi spaventi con sogni e con fantasmi tu mi atterrisci.

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

Preferirei essere soffocato, la morte piuttosto che questi miei dolori!

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

Io mi disfaccio, non vivrò più a lungo. Lasciami, perché un soffio sono i miei giorni.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

Che è quest'uomo che tu nei fai tanto conto e a lui rivolgi la tua attenzione

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

e lo scruti ogni mattina e ad ogni istante lo metti alla prova?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

Fino a quando da me non toglierai lo sguardo e non mi lascerai inghiottire la saliva?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

Se ho peccato, che cosa ti ho fatto, o custode dell'uomo? Perché m'hai preso a bersaglio e ti son diventato di peso?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

Perché non cancelli il mio peccato e non dimentichi la mia iniquità? Ben presto giacerò nella polvere, mi cercherai, ma più non sarò!