Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
| הלא-צבא לאנוש על- (עלי-) ארץ וכימי שכיר ימיו |
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
| כעבד ישאף-צל וכשכיר יקוה פעלו |
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
| כן הנחלתי לי ירחי-שוא ולילות עמל מנו-לי |
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
| אם-שכבתי-- ואמרתי מתי אקום ומדד-ערב ושבעתי נדדים עדי-נשף |
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
| לבש בשרי רמה וגיש (וגוש) עפר עורי רגע וימאס |
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
| ימי קלו מני-ארג ויכלו באפס תקוה |
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
| זכר כי-רוח חיי לא-תשוב עיני לראות טוב |
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
| לא-תשורני עין ראי עיניך בי ואינני |
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
| כלה ענן וילך כן יורד שאול לא יעלה (Sheol h7585) |
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
| לא-ישוב עוד לביתו ולא-יכירנו עוד מקמו |
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
| גם-אני לא אחשך-פי אדברה בצר רוחי אשיחה במר נפשי |
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
| הים-אני אם-תנין כי-תשים עלי משמר |
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
| כי-אמרתי תנחמני ערשי ישא בשיחי משכבי |
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
| וחתתני בחלמות ומחזינות תבעתני |
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
| ותבחר מחנק נפשי מות מעצמותי |
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
| מאסתי לא-לעלם אחיה חדל ממני כי-הבל ימי |
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
| מה-אנוש כי תגדלנו וכי-תשית אליו לבך |
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
| ותפקדנו לבקרים לרגעים תבחננו |
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
| כמה לא-תשעה ממני לא-תרפני עד-בלעי רקי |
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
| חטאתי מה אפעל לך-- נצר האדם למה שמתני למפגע לך ואהיה עלי למשא |
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
| ומה לא-תשא פשעי-- ותעביר את-עוני כי-עתה לעפר אשכב ושחרתני ואינני |
