Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
L'homme n'a-t-il pas sur la terre un service de soldat, et ses jours ne sont-ils pas comme ceux d'un mercenaire?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Comme un esclave, il soupire après l'ombre, et, comme un mercenaire, il attend son salaire.
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Ainsi j'ai reçu en partage des mois de déception, et l'on m'a assigné des nuits de fatigue.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Si je suis couché, je dis: Quand me lèverai-je? Quand finira la nuit? Et je suis rassasié d'inquiétudes jusqu'au point du jour.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Ma chair est couverte de vermine et d'écailles terreuses; ma peau se crevasse et coule.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Mes jours ont passé plus légers que la navette du tisserand, et ils se consument sans espoir.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Considère que ma vie est un souffle, et que mon œil ne reverra plus le bonheur.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
L'œil qui me voit, ne m'apercevra plus; tes yeux me chercheront, et je ne serai plus.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
La nuée se dissipe et s'en va, ainsi celui qui descend aux enfers n'en remontera pas. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Il ne reviendra plus dans sa maison, et son lieu ne le reconnaîtra plus.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
C'est pourquoi, je ne retiendrai point ma bouche, je parlerai dans la détresse de mon esprit, je me plaindrai dans l'amertume de mon âme.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Suis-je une mer? Suis-je un monstre marin, pour que tu poses autour de moi une garde?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Quand je dis: Mon lit me consolera; ma couche me soulagera de ma peine;
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Alors, tu me terrifies par des songes, et tu m'épouvantes par des visions.
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Ainsi j'aime mieux étouffer, j'aime mieux mourir que conserver mes os.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Je suis ennuyé de la vie. Je ne vivrai pas toujours. Retire-toi de moi, car mes jours sont un souffle.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Qu'est-ce que l'homme pour que tu en fasses un si grand cas, pour que tu prennes garde à lui?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Pour que tu l'inspectes tous les matins, pour que tu le scrutes à chaque instant?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Quand finiras-tu de me regarder? Ne me lâcheras-tu pas, pour que j'avale ma salive?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Si j'ai péché, que t'ai-je fait, à toi, ô surveillant des hommes! Pourquoi m'as-tu mis en butte à tes coups, et suis-je à charge à moi-même?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Et pourquoi ne pardonnes-tu pas mon péché, et ne fais-tu pas disparaître mon iniquité? Car je vais maintenant me coucher dans la poussière; tu me chercheras, et je ne serai plus.
